HEINRICH HERTZ
HERTZ(Hz) unitate de masura a frecventei. A fost denumita astfel în cinstea fizicianului german Heinrich Hertz. DEFINITIE: 1 hertz este egal cu frecventa unei miscari periodice a carei perioada este de o secunda.
VIATA SI OPERA
Heinrich Hertz s-a încarnat la 22 februarie 1857, la Hamburg, în familia unui avocat si senator al Hamburgului. Înca din tinerete a dovedit înclinatii catre diverse meserii: a învatat tâmplaria si a lucrat si la strung. La vârsta de 18 ani a terminat studiile medii si a avut impresia ca este destinat meseriei de inginer. S-a dus sa studieze tehnica la München, dar dupa doi ani de studii a constatat ca îl atrage mai mult activitatea stiintifica din domeniul fizicii. Atunci s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a început sa studieze matematica si fizica. Studentul deosebit de sârguincios a fost remarcat de cunoscutul profesor de fizica Herman von Helmholtz, care l-a luat ca practicant în laboratorul sau. Ulterior i s-a încredintat o sarcina independenta, pentru a carei rezolvare Hertz a primit, în anul 1879, medalia de aur a Universitatii. Stagiul la Universitatea din Berlin a fost încheiat de Hertz cu lucrarea de doctorat intitulata: Despre inductie în corpurile care se rotesc. În anii 1880-1883,Hertz a fost asistentul lui Helmholtz. În 1883 a devenit docent privat la Universitatea din Kiel si doi ani mai târziu era numit profesor de fizica la Politehnica din Karlsruhe. Aici si-a efectuat experientele cu undele electromagnetice care i-au adus faima. Idea de a produce unde electromagnetice si de a le experimenta îl preocupa pe Hertz înca din anul 1879, când Academia din Berlin a publicat un concurs pe tema confirmarii experimentale a curentilor mobili. Era una din ipotezele fundamentale ale teoriei lui Maxwell cu privire la câmpul electromagnetic, dupa care, pe lânga lumina, trebuia sa mai existe si o alta unda, invizibila, electromagnetica, cu aceleasi proprietati pe care le are unda luminoasa vizibila. Metodele experimentale cunoscute pâna atunci nu au reusit sa rezolve aceasta chestiune si de aceea Hertz a trebuit sa elaboreze o metoda cu totul noua si sa-si alcatuiasca si instalatiile necesare. A construit un vibrator original care genera unde electromagnetice si un rezonator electromagnetic, cu ajutorul carora a demonstrat existenta undelor. În anul 1887 el a anuntat, la Academia de Stiinte din Berlin, ca a rezolvat cu succes tema concursului, si a demonstrat existenta curentilor mobili. Pe lânga aceasta, a mai constatat ca câmpul electromagnetic, care se întinde în spatiu de la sursa, reprezinta unde electromagnetice, asa cum presupusese James Clerk Maxwell. În lucrarile sale ulterioare, Hertz a cercetat temeinic reflectia, refractia, interferenta si polarizarea undelor electromagnetice, a demonstrat ca viteza propagarii acestor unde este egala cu viteza luminii si a demonstrat pe cale experimentala raportul formulat de Maxwell, între indicele de refractie al mediului si constanta sa dielectrica. În felul acesta, Hertz a demonstrat ca, de fapt, lumina reprezinta, în esenta, o unda electromagnetica. Si-a publicat rezultatele cercetarilor în anul 1889, în lucrarea Despre razele fortei electrice. În anul 1889 Hertz a fost invitat sa predea fizica la Universitatea din Bonn, unde i-a urmat lui Rudolf Clausius. Si-a continuat cercetarile stiintifice si a elaborat teoria oscilatorului (dipolul Hertz) pe baza ecuatiilor câmpului electromagnetic stabilite de Maxwell, si a încercat sa explice teoria fenomenelor electromagnetice în sistemele relative aflate în miscare. Hertz s-a ocupat si de mecanica; era adeptul asa-numitului sistem cinematic al orientarii "mecanicii fara forta", care, spre deosebire de mecanica newtoniana, explica toate fenomenele fizice prin actiunea reciproca a substantelor grele la atingere, fara introducerea notiunii de "forta". Aceasta orientare nu s-a impus însa în fizica. Lucrarile lui Hertz din domeniul undelor electromagnetice au avut o importanta fundamentala pentru evolutia în continuare a stiintei, ceea ce a dus, în ultima instanta la descoperirea radioului, rusul Aleksandr Stepanovici Popov, în prima sa radiograma, din anul 1896, a transmis doua cuvinte: "Heinrich Hertz". Heinrich Hertz a trecut în astral la 1 ianuarie 1894, la Bonn, înainte de a împlini 37 de ani.
Ora de muzica începu ca de obicei. În clasa aparuse o lada lunguiata care adapostea un armoniu de o vârsta respectabila. Se gaseau întotdeauna mâini binevoitoare, când era vorba sa se mute acest instrument dintr-o clasa în alta si asta nu numai ca mutatul era o pauza placuta în activitate, ci si pentru ca dadea posibilitatea organizarii unor numeroase farse. Profesorul Streicher se hotarî ca aceasta ora sa fie dedicata cântatului vocal. Se semna grabit si neglijent în jurnalul clasei, apoi scoase din mapa de note un cor, pe care îl pregatea pentru apropiata serbare scolara. - Copii, zise el privindu-i pe deasupra ochelarilor, astazi, în mod excep...
