Holografia

Metoda holografiei a fost elaborata în 1948 de catre Denis Gabor, care a descris o metoda prin care se poate obtine imaginea unui obiect din figura generala de difractie produsa de acel obiect. Aceasta metoda a fost numita holografia, (holos= întreg, grafien = scriere, în limba greaca). Denis Gabor a primit pentru metoda sa în 1971 premiul Nobel. Preocupat fiind de îmbunatatirea rezolutiei microscopului electronic, el propune formarea imaginilor optice în doua etape:
—înregistrarea frontului de unda provenit de la obiectul de studiat;
—reconstituirea sa ulterioara, cu toate caractreisticile ce-i apartin, amplitudine si faza, noua metoda fiind numita din acest motiv, holografie.
***
Principiul holografiei optice, adica obtinerea înregistrarii complete a unui obiect, plecându-se de la o figura de difractie produsa de obiect. Procedeul prezinta doua etape:
1) peste un fond luminos coerent se suprapune figura de difractie Fresnel, produsa de obiectul luminat coerent cu fondul luminos; interferograma rezultata înregistrata pe o placa fotografica constituind holograma(fig.1), care contine toate informatiile cu privire la amplitudinea si faza lumini difractate de catre obiect;
2) holograma fotografica se ilumineaza cu un fascicol de lumina paralela, monocromatica, si datorita variatiilor în densitatea optica prezentata de placa fotografica apar efecte de difractie, prin ca-
re se reconstituie imaginea obiectului.
Astfel, în timp ce în fotografia obisnuita se înregistreaza numai amplitudinea undei provenita de la obiect, informatia continuta în faza fiind pierduta, în holografie franjele de pe holograma contin întreaga informatie despre obiect (amplitudinea se manifesta în contrastul franjelor, iar faza în distanta dintre franje). În holografie, aceeasi sursa serveste atât la iluminarea obiectului, cât si la producerea fondului coerent.
Leith si Upatnieks au perfectionat metoda aratând ca fascicolul de lumina care formeaza fondul coerent, când soseste la