LUMINA ARTIFICIALA


Cu cel putin 500 de mii de ani in urma, oamenii au invatat cum sa foloseasca focul ca sursa de lumina. De-a lungul secolelor, iluminarea a devenit tot mai evoluata, azi putând ilumina chiar si cladiri si strazi doar prin apasarea unui buton.

Primul bec cu fir incandescent a fost prima oara elaborat de JOSEPH SWAN in Anglia, 1878 si THOMAS EDISON in America, 1879.

EPOCA ELECTRICITATII

Primele lampi cu curent au fost elaborate de SIR HUMPHREY DAVY in anul 1809. Acestea erau lampi cu arc carbonic: la cei doi poli ai unei baterii s-a fixat cate o bagheta de carbon, acestea atigandu-se la locul contactului, producând o lumina incandescenta, alba.
Daca erau îndepartate la aproximativ 10cm distanta, se obtinea un arc luminos alb, puternic.
Insa pana la aparitia generatoarelor, in 1831, lampile cu arc caloric nu puteau deveni o metoda practica de iluminare.


PRIMELE BECURI
Lampile cu arc carbonic emit lumina foarte puternica, dar au si dezavantaje: sunt mari, greoaie produc multa murdarie si necesita reglaj permanent.
De aceea cercetatorii au cautat alte solutii.
In 1878 SIR JOSEPH a introdus o bucata subtire , carbonizata de celuloza intr-un glob de sticla, care ulterior a fost închis ermetic.
El a încalzit filamentul, pentru ca gazele din interiorul lui sa fie eliberate, apoi a aspirat gazele, obtinand vid in int. globului.


TOMAS EDISON: la un an dupa SIR JOSEPH, el a elaborat un bec in are filamentul era un fir subtire, carbonizat de bambus, iar in anul 1882 a construit prima centrala electrica in NEW YORK.
Aceasta producea curent pentru functionarea a 10 mii de becuri electrice.



HALOGENI

In lampile cu wolfram-halogen, evaporarea este încetinita prin alta metoda.
In interiorul becului este introdusa o cantitate mica de halogen, iod sau brom.
Acestia formeaza compusi instabili cu wolframul, care dupa evaporare se condenseaza pe filament, si nu pe suprafata int. a invelisului de sticla.
Insa halogeni reactioneaza