Modelul atomic al lui Rutherford împrastierea Rutherford
Cum a aparut modelul atomic al lui Rutherford – observatia experimentala
Conceptia lui Rutherford despre structura nucleara a atomului a plecat de la un experiment ce urmarea, se pare, cu totul altceva. Experimentul urmarea împrastierea particulelor ( (nuclee de Heliu) emise dintr-o sursa de Poloniu pe o foita subtire de Aur sau de Plumb.
În acel moment modelul atomic al lui Thomson era cel acceptat în unanimitate. Acest model propunea o portiune sferica continua încarcata pozitiv, în aceasta aflându-se electronii. Acest model a fost numit „modelul cozonac cu stafide”.


Observatiile experimentale l-au facut pe Rutherford sa contrazica cu succes modelul atomic propus de Thomson. El a observat, cu ajutorul unui receptor înclinat la anumite unghiuri, urmatoarele:


O fractiune foarte mare din particule treceau nedeviate
Unele particule treceau deviate cu unghiuri ascutite
Unele particule nu treceau, fiind respinse.
Modelul atomic al lui Thomson nu putea explica aceste devieri cu unghiuri mari, chiar mai mari de 90(. Devierea scontata de acest model nu putea depasi câteva fractiuni de grad, si totusi Rutherford observa devieri cu unghiuri de pâna la 90(, chiar si mai mari. Acesta a reprezentat sfârsitul modelului Thomson.


Modelul Rutherford – Privire calitativa
Rutherford a încercat si a reusit sa explice observatiile experimentale propunând un model nuclear al atomului: sarcina pozitiva este concentrata în mijlocul atomului, sub forma unui nucleu foarte greu, iar electronii graviteaza în jurul acestuia asemenea planetelor în jurul soarelui. Particulele ( care treceau foarte usor deviate nu aveau o directie initiala ce intersecta vreun nucleu atomic. Devierea crestea cu cât directia era mai apropiata de nucleu. Devierile cu unghiuri de peste 90( erau explicate prin respingerea de catre nucleul greu si încarcat cu o sarcina mult mai mare decât a particulelor (.
Modelul planetar al atomului de Hidrogen propus d