I. MEZONII µ (MIUONII)

1. Istoricul descoperirii

In anii 30 nu existau înca la dispozitia fizicienilor acceleratoarele de particule încarcate la energii mari. Singurele surse posibile, de unde au putut fi culese informatiile despre procesele care se produc la energii mari si, în particular, despre procese cu formarea de particule de tipul celor prevazute de Yukawa, au putut fi numai radiatiile cosmice. De aceea, cercetarea radiatiei cosmice a castigat în acesti ani o importanta deosebita.
Radiatia cosmica se împarte în primara si secundara. Radiatia primara reprezinta un flux de particule încarcate foarte rapide (în principal, protonii), a caror energie atinge 1016÷1017eV.
Radiatia secundara, care se naste prin interactiunea radiatiei primare cu atmosfera terestra, este de diferite tipuri. Foarte interesante s-au dovedit a fi experientele pentru cercetarea componentei razelor cosmice . O experienta a constat în masurarea intensitatii razelor cosmice dupa trecerea, lor prin straturi de plumb de diferite grosimi. Particulele care au trecut s-au înregistrat cu ajutorul unui telescop de contori asezat în pozitie verticala, constand din trei contori, conectati într-o schema de coincidenta tripla, care a înregistrat particulele ce veneau numai din directie strict verticala.
Ca rezultat al masuratorilor a fost obtinuta o curba, din alura careia este clar ca intensitatea N a radiatiilor cosmice scadea foarte repede pe primii 5—10 cm ai parcursului lor si aproape nu se modifica prin marirea în continuare a grosimii placii de plumb. Aceasta arata ca în componenta razelor cosmice sunt doua componente esential diferite : una moale, adica puternic absorbita de plumb si alta tare, adica cea care trece prin grosimi de plumb mari. S-a aratat ca unul dintre mecanismele posibile de pierdere de energie a particulelor rapide încarcate este pierderea prin radiatia de franare, adica prin emiterea de fotoni în procesul de franare a particulelor în campul coulombian al nucleelor me