Plasma
Plasma gazoasa – gaz în care macar o parte a atomilor si moleculelor se afla în stare ionizata. Cauzile ionizarii pot fi: temperaturi, înalte ciocnirile electronice (la descarcarile în gaze), radiatile electromagnetice s.a. Cea mai importanta caracteristica a plasmei este proprietatea ei de a fi cvazineutra, adica în orice punct al spatiului pe care-l ocupa ea, sarcina spatiala pozitiva este compensata (sau aproape compensata) de sarcina spatiala negativa. Aceasta proprietate a plasmei este o consecinta a faptului, ca în jurul oricarei sarcini e se grupeaza particulele încarcate, dar de semn opus, astfel, încît potentialul culonian f egal e/r. exp(- r/D), unde D este raza de ecranare Debai, care depinde de densatea sarcinii si temperaturii particulelor, iar r – distanta dintre sarcina negativa e si punctul dat din spatiu. Daca dimensiunile liniare sînt cu mult mai mari decît D, atunci sistemul îsi mentine starea cvazineutra si în acest caz gazul ionizat poate fi numit plasma.
Plasma gazoasa poseda o serie de particularitati specifice (conductibilitate electrica si plastitate mare, interactiuni puternice cu cîmpurile electromagnetice exterioare s.a), ceea ce permite dea o considera stare deosebita («a patra» stare de agregare) a substantei. Plasma se întîlneste destul de des în conditii naturale si de laborator. Orice flacara, explozie, fulger, comprimare si dilatare brusca este însotita de gaze ionizate. Plasma apare si la trecerea unui curent electric prin gaze (lampa cu lumina de zi, gazotron, s.a). straturile superioare ale atmosferei terestre (ionosfera), ionizate de radiatiile solare, deasemenea contin Plasma. Stelele fierbinti si unii nori interstelari, care au temperaturi înalte, sînt formate din Plasma complect ionizata.

Daca toate componentele Plasmei au aceeasi temperatura, atunci ea se numeste Plasma izotermica (de ex. Plasma din atmosfera stelelor). Într-o astfel de plas