RADIATIILE SI RADIOPROTECTIA

Structura energetica a nucleului
Modele atomice
Din structura atomo-moleculara cunoastem ca orice substanta este formata din molecule, iar acestea la rândul lor sunt formate din atomi (athomos = indivizibil).
Atomul având o structura ceva mai stabila, el a fost considerat multa vreme indivizibil si fara structura interna. La începutul secolului XX, a fost pus în evidenta caracterul sa complex, pentru a carui studiere au fost construite diferite modele, capabile sa permita întelegerea fenomenelor care se petrec la scara atomica.
[A] Modelul J. J. Thomson (1903)
( pleaca de la legea interactiunii dintre sarcinile electrice
( concepe modelul sub forma de sfera, care cuprinde o
sarcina electrica pozitiva, uniform distribuita, iar în
interiorul acesteia se gasesc electronii într-o continua
miscare.
( modelul a putut explica anumite fenomene legate de
atom, dar ulterior s-a dovedit a fi nepotrivit pentru
interpretari cu caracter mai general, fiind abandonat,
mai ales ca repartizarea sarcinilor electrice nu avea nici o baza experimentala.
[B] Modelul Rutherford (1906) – modelul planetar
( atomul este un sistem electric neutru, format dintr-un numar de sarcini negative si un nucleu central cu sarcina pozitiva.
( întreaga sarcina pozitiva si aproape întreaga masa a atomului sunt concentrate în nucleu – care are diametrul de aproximativ 10-15m.
( între nucleu si electroni exista forte de atractie si respingere coulombiana, ceea ce confera stabilitate atomului.
( deficientele modelului: ( modelul este conceput pe baza legilor clasice ale mecanicii si electromagnetismului; ( c