TEHNOLOGIA TRATAMENTELOR TERMICESI TERMOCHIMICE
A. TRATAMENTE TERMICE
1. Clasificarea tratamentelor termice
Tratamentele termice se pot clasifica dupa mai multi, criterii. Astfel, dupa scopul urmarit si locul pe care i1 ocupa In procesul de fabricatie, se deosebesc:
tratamente termice preliminare (primate sau intermediate) in care se includ diferite tipuri de recoacere. Aceste tratamente se aplica lingourilor, pieselor turnate, pieselor forjate, ansamblurilor sudate, laminatelor etc.;
tratamente termice finale sau secundare care cuprind operatiile de calire si de revenire. Se aplica diferitelor piese dupa prelucrari mecanice.
2. Recoacerea otelurilor
Recoacerea este tratamentul termic care consta in încalzirea produselor la temperaturi ridicate (care pot fi inferioare, superioare sau In intervalul de transformari In stare solida), mentinerea prelungita la aceasta temperatura (sau la temperaturile oscilanta intr-un interval determinat), urmata de o racire suficient de lenta pentru realizarea unui anumit echilibru fizico-chimic si structural. Recoacerea se aplica fie pentru a corecta unele defecte provenite de la prelucrari anterioare (turnare, deformare plastica), fie pentru a pregati semifabricatele pentru prelucrari ulterioare, fie pentru a Îndeplini ambele roluri simultan. In functie de scopul urmarit recoacerea poate fi de: omogenizare, regenerare, recristalizare, Înmuiere, detensionare, izoterma, de normalizare.
a. Recoacerea de omogenizare a produselor turnate. Structura pieselor turnate din materiale metalice se caracterizeaza printr-o puternica neomogenitate chimica (segregatie), care se datoreste faptului ca racirea are lot cu viteza mare iar procesele de difuziune nu au timp sa se produca. In produsele turnate din otel (lingouri si piese) poate aparea segregatia dendritica si zonala.
In cazul lingourilor, segregatia dendritica se manifesta prin reducerea capacitatii de deformare plastica la cald, printr-o sensibilitate mai mare la ruperea in