Termoreglarea



Introducere. Sub raportul temperaturii corporale, animalele se grupeaza in poikiloterme (cu sange rece) si homeoterme (cu sange cald). La animale poikiloterme (pesti, amfibieni, reptile), ca si la plante, producerea si pierderea de caldura nu sunt reglate. Din acest motiv, temperatura corpului lor variaza cu a mediului inconjurator.
Relativ putine specii de animale- pasarile si mamiferele- pe langa ca au o productie de caldura superiora, sunt inzestrate cu un aparat termoreglator, care influientand atat producerea, cat si deperditiile de caldura, mentin, intre anumite llimite ale temperaturii mediului inconjurator temperatura centrala a corpului la valori constante (intre 37° C si 41° C ). La pasari, aceasta valoare e de 41° C - 42° C, la caine 38° C, la om 37° C. procesul de homeotermie reprezinta o treapta de evolutie superioara a functiilor homeotermice. Aceasta explica de ce mamiferele nou-nascute sunt poikiloterme.
Intre homeoterme si poikiloterme se situeaza grupa animalelor hibernante, care in timpul iernii, in urma racirii, prezinta o scadere a temperaturii corporale la 5° C-10° C, cu diminuarea metabolismului si tuturor functiilor, stare cunoscuta sub numele de somn hibernal. Hibernarea nu inseamna lipsa totala a termoreglarii, ci adaptarea punctului homeotermic la nivel mai coborat, in timpul anotimpului rece. Liliacul, hamsterul, ursul, marmota sunt animale hibernante.

Temperatura diferitelor regiuni ale corpului uman si variatiile ei fiziologice.

Un subiect uman la punctual de neutralitate termica (26° C - 30° C, dezbracat) prezinta intre temperatura centrala, masurata in rect 37° C si temperature cutanata a extremitatilor 33° C o diferenta de 4° C. Cu cresterea temperaturii ambiante, temperatura cutanata creste. Ea scade mai exprimat odata cu coborarea temperaturii mediului la 22° C, realizandu-se o diferenta de 9° C, fata de temperature rectala, care ramane practice constanta.
Rezulta din aceasta observatie ca la animalele homeo