Traductoare de temperatură
Sunt dispozitive care convertesc temperatura într-o deplasare sau dilatare (gaz sau metal), într-o variaţie a unui parametru al circuitelor electrice (de obicei rezistenţă) sau într-o tensiune electromotoare.
Funcţionarea traductoarelor de temperatură are la bază proprietatea materialelor conductoare de a-şi modifica rezistivitatea electrică (deci şi rezistenţa electrică), în funcţie de temperatură, conform relaţiei :





Măsurând rezistenţa electrică a unui conductor cu o anumită temperatură, se pot obţine informaţii despre valoarea temperaturii respective.
Traductoarele termorezistive
Din această categorie fac parte :
 termorezistoarele, care sunt traductoare termorezistive metalice, realizate cu materiale conductoare, fie ca o înfăşurare pe un suport izolant (termorezistenţe), fie ca un ansamblu de două conductoare (traductoare bimetalice), fie ca o peliculă (film) depusă pe o placă din aluminiu, oxidată (timbre termorezistive)
 termistoarele, care sunt traductoare termorezistive realizate cu materiale semiconductoare

Termorezistenţele – sunt traductoare la care, odată cu modificarea temperaturii se modifică rezistenţa electrică a materialului conductor. Aspectul exterior al termorezistenţelor tehnice este similar cu cel al termocuplelor.
Elementul sensibil al termorezistenţei este realizat dintr-o înfăşurare conductoare plată sau cilindrică, peste un suport izolant din mică, izoplac, ceramică, textolit ş.a. ; înfăşurarea conductoare este un fir din platină (-180 ÷ +6000 C şi mai rar –200 ÷ +10000 C), nichel (-100 ÷ +2500 C), cupru, wolfram, fier, fir bobinat neinductiv pe suport.
Cele mai utilizate sunt termorezistenţele din platină, care se folosesc şi ca etaloane de temperatură în intervalul 0÷6000C.