ULTRASUNETELE


Dintre vibratiile sonore care ies din limitele de audibilitate ale urechii omenesti, de un mare interes, din punct de vedere practic, sunt ultrasunetele, adica sunetele a caror frecventa este mai mare de 20 000 Hz.
Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazeaza pe faptul ca acestia emit semnale ultrasonore scurte de frecvente între 30 – 60 kHz. Liliacul în zbor emite în medie cca. 30 semnale pe secunda. O parte din acestea sunt receptionate de urechile mari ale liliacului sub forma de semnale ecou, dupa un timp cu atât mai scurt cu cât obstacolul este mai aproape. Pe masura apropierii de obstacol liliacul emite din ce în ce mai multe semnale într-o secunda ajungând ca de exemplu la un metru de obstacol sa emita pâna la 60 semnale pe secunda. Aceasta permite liliacului sa simta precis pozitia sa fata de obstacole.
Importanta practica a ultrasunetelor este legata de lungimea de unda mica a acestora. Din aceasta cauza, de exemplu, ultrasunetele pot fi emise si se propaga ca si razele de lumina sub forma de fascicule, spre deosebire de sunetele obisnuite care se împrastie în toate directiile. Astfel se constata experimental ca daca lungimea undei emise este mai mica decât dimensiunile liniare ale sursei unda se va propaga în linie dreapta sub forma de fascicul. În afara de aceasta, datorita lungimii de unda mici, fenomenul de difractie (ocolirea obstacolelor) nu apare decât pentru obstacolele de dimensiuni foarte mici în timp ce sunetele obisnuite ocolesc practic aproape orice obstacol întâlnit în cale.
Ultrasunetele sufera reflexia si refractia la suprafata de separare a doua medii diferite la fel ca undele luminoase. Folosind acest fenomen au fost construite oglinzi concave sau lentile speciale care sa concentreze într-un punct fascicule de ultrasunete.
Deoarece intensitatea undelor sonore este proportionala cu patratul frecventei, energia transportata de ultrasunete este mult mai mare decât energia sunetelor de aceeasi amplitudine. Pe de alta pa