Deplasarea automobilului în orice regim, pe orice categorie de drum este însoțită de apariția șocurilor și a vibrațiilor. De altfel, automobilul constituie în totalitatea lui surse de șocuri și vibrații dintre cele mai dăunătoare, ce se manifestă asupra maselor suspendate (cadru, caroserie) și nesuspendate (punți, roți).
Șocurile și vibrațiile la care sunt supuse autovehiculele au o influenţă negativă asupra confortabilităţii, a mărfurilor transportate şi asupra funcţionării şi durabilităţii principalelor agregate componente, ca motor, transmisie, suspensie, caroserie etc.
Oscilaţiile automobilului au efecte nocive asupra omului, conducând la apariţia oboselii, a senzaţiei de disconfort a pasagerilor şi conducătorului auto. De asemenea, în timpul transportului, în special pe drumuri proaste, dacă nu se iau măsuri suplimentare de protecţie, mărfurile transportate pot suferi degradări considerabile. În timpul funcţionării automobilului, datorită oscilaţiilor şi şocurilor la care acesta este supus, apar în unele organe ale transmisiei, suspensiei ş.a. solicitări dinamice, care au, de cele mai multe ori, caracter variabil, ducând la scăderea rezistenţei lor prin oboseală.
Reducerea şocurilor şi oscilaţiilor automobilelor în scopul îmbunătăţirii confortabilităţii acestora este o problemă destul de complexă ce necesită o analiză a cauzelor care le-a produs. Şocurile şi oscilaţiile la care sunt supuse automobilele provin din surse exterioare şi interioare.
Mişcarea vibratorie într-un punct al unui sistem elastic poate fi răspunsul la o excitaţie aplicată sistemului, caracteriticile mişcării depinzând de proprietăţile dinamice ale acestuia. Excitaţia poate fi dinamică, exprimată prin acţiunea denivelărilor drumului asupra roţilor automobilului de vibraţii.