Tinuturile din nord-vestul Frantei- Alsacia si Lorena-
poarta amprenta unui peisaj comun: paduri dese si întinse ce acopera un relief putin accidentat, dar masiv, vai cu ape abundente, podgorii ce sclipesc în lumina soarelui si mai ales vestigiile unui ev mediu pe care le întâlnesti aproape în fiecare localitate.

Daca Lorena a luat nastere în 843, în urma destramarii imperiului lui Carol cel Mare(partea centrala a acestuia apartinând Lotharingienilor), Alsacia s-a constituit în partea estica a acestuia, la contactul dintre lumea francilor si cea a germanilor.
Multimea si diversitatea atractiilor pe care le ofera peisajul alsacian ne fac sa abordam cu greu un anume traseu, care sa întruneasca asentimentul tuturor celor ce vor dori, ca si noi, sa cunoasca aceasta minunata lume.De aceea, acum, spre deosebire de incursiunea pe care am facut-o pe „Drumul vinului” vom iscodi, în cele ce urmeaza, câteva dintre peisajele specifice alsaciene.
Lumea Vosgilor
Culmile Vosgilor se întind paralel cu valea Rhinului pe mai bine de 170 de kilometri, de la sud, unde sunt izvoarele Moselei si ale Saonului, pâna la Valea Lauter, în nord, dincolo de care se afla Culmile Pfalzerwald din Germania. Acesti munti vechi, de vârsta hercinica, sunt alcatuiti în sud din roci mai dure( granite si porfire), ceea ce le confera o înaltime mai mare: Grand Belton are 1424 m, iar în nord, renumita gresie rosie de Vosgi, mai putin rezistenta la eroziune, ce formeaza culmi usor netezite, joase: Dannon – 1009 m, Zorm – 608 m, Windstein – 356 m. Acoperiti de o padure masiva de fag în amestec cu brazi, la peste 400 m altitudine, si pini, mai sus de 700m altitudine, acest tinut formeaza Parcul Natural al Vosgilor de Nord. Printre atractiile acestui parc, numeroase lacuri, dintre care Gerardmer este cel mai întins(115 ha), iar Lacul Alb – cel mai adânc(72m), ofera calatorului un peisaj reconfortant. Am traversat padurea vosgiana, plecând de la Haguenau spre Bitche, pe un drum regional de o calitate ex