Apele Terrei


In mod obisnuit apa este un lichid, un compus hidrogenat al oxigenului (H2O). Ea însa poate exista în trei stari diferite de agregare, trecând cu relativa usurinta (pe Terra) dintr-una în alta: lichida, gazoasa (vapori) si solida (gheata).
Apa are câteva caracteristici (geografice) specifice:
Ocupa volume intense la exteriorul Pamântului;
Realizeaza un circuit continuu între oceane, atmosfera si uscat;
Reprezinta cel mai raspândit solvent;
Are o mare capacitate de absorbtie a caldurii, se încalzeste si se raceste mai încet decât orice alt lichid, având o influenta reglatoare asupra temperaturii Pamântului;
Fierbe la 100 grade C si îngheata la 0 grade C;
Densitatea maxima este la temperatura de +4 grade C, iar la 0 grade C devine cu 10%mai voluminoasa decât la +4 grade C, ceea ce face ca gheata sa pluteasca. Apa din roci, înghetând le dezagrega.
Unitatile geografice ale hidrosferei, respectiv sistemele teritoriale în care e organizeaza apa sunt: oceanele, marile, apele curgatoare, lacurile si apele subterane, ghetarii. Apa intra însa în componenta altor învelisuri ale Pamântului, cu care hidrosfera propriu-zisa se gaseste într-un permanent schimb (circuit). Este vorba de apa din atmosfera (sub forma de vapori), din biosfera (80% din materia vie este compusa din apa), din rocile scoartei (ca apa libera sau legata chimic) si din sol.
Limitele hidrosferei propriu-zise sunt date de limitele spatiului cu apa lichida libera. În scoarta coboara pâna la 5-10km, iar în atmosfera, de asemenea, 90% din apa se localizeaza pâna la 5km altitudine. Limitele mai largi merg însa pâna la discontinuitatea Moho (ca si în cazul reliefosferei ), iar în atmosfera urca pâna la circa 80km.
Volumul total este de aproape 1,4 miliarde km cubi, din care 96,5%în oceane, 2,46% reprezinta apele subterane, numai 0.0002% se afla în râuri si 0,017% în lacuri, etc.
Circuitul apei pe Terra