12-12 -2002


AURORELE POLARE




Denumite aurore boreale in emisfera nordica si aurore australe in emisfera sudica, aceste fenomene atmosferice au inceput sa fie cunoscute abia in anii ``50 ,pana atunci observarea si descrierea lor tinand mai mult de domeniul poeziei decat de cel al stiintei.
Aurorelele polare se formeaza in ionosfera terestra, la latitudini de peste 60 grade, simultan in ambele emisfere.Perioadele de observare a aurorelor coincid cu perioadele de intensitate maxima a activitatii solare sau putin dupa acestea, atunci cand fluxul de particule ionizate-electroni si ioni pozitivi-expulzat de Soare in spatiul cosmic, are intensitate maxima
Soarele , ca si Pamantul se cumporta ca un enorm magnet , cu campul sau propriu de forta actionand pana departe de spatiu.Cand particulele ionizate ale asa-numitului "vant solar" ajung in apropierea Pamantului, curentul de ioni izbeste invelisul magnetic al planetei -magnetosfera.Respins, asa cum un jet de apa este respins cand intalneste un obstacol, fluxul de particule inconjoara Pamantul, datorita inertiei si se recombina pe partea opusa , comprimand magnetosfera si alungand-o, sub forma unei cozi de cometa.Atat datorita impactului cat si in zona de recompunere a fluxului de particule, o parte din electronii si ionii pozitivi care compun "vantul solar" sunt prinsi in magnetosfera si redirectionati spre Pamant, pe liniile de forta ale campului magnetic terestru , care ,dupa cum se stie, se deschid si se inchid in cei doi poli magnetici ai planetei, situati in apropierea polilor geografici.Apoi aceste particule "cad"in atmosfera inalta de deasupra regiunilor polare, producand o "ploaie " de particule care se ciocnesc de moleculele de oxigen si azot din atmos