CARPATII ORIENTALI

Ca pozitie fata de depresiunea colinara a Transilvaniei Carpatii Orientali au o pozitie estica (“orientala”), de unde si acesta denumire.  Limita de nord o reprezinta granita (cu Ucraina), limita de vest contactul cu Depresiunea Transilvaniei, limita de est Podisul Sucevei (intre raurile Suceava si Moldova), Subcarpatii Moldovei si Curburii, iar limita de sud, Valea Prahovei.
Exista in multe lucrari geografice ideea ca in cadrul Carpatilor Curburii (grupa sudica a Carpatilor Orientali) este inclusa si grupa Bucegi acesta din Carpatii Meridionali, in acest caz limita fiind dusa la Valea Dambovitei. Criteriile geologice si geomorfologice (in parte) duc limita la Dambovita.
Alte elemente (clima, vegetatie, altitudini, unele tipuri genetice de relief) traseaza o limita mai clara pe Valea Prahovei, lucru vizibil in oeisaj si prinb cunoscuta denivelare a reliefului indusa de abruptul prahovean al Bucegilor. De aceea, limitam Carpatii Orientali (si grupa lor sudica) la Valea Prahovei.

Caractere generale
Carpatii Orientali se diferentiaza printr-o serie de caracteristici generale de celelalte ramuri carpatice. Le enumeram foarte sumar:
Carpatii Orientali sunt cei mai intinsi in suprafata ocupand jumatate din intinderea ariei montane;
au altitudsini mijlocii;
sunt fragmentati de vai, trecatori si mai ales depresiuni intinse;
au un paralelism al culmilor (trei fasii, se reflecta structurile geologice;
au resurse bogate (mai ales in nord) si dispun de cea mai importanta arie forestiera;
sunt populati intens (indeosebi pe vai si deprsiuni) si au activitati economice foarte importante (exploatarea minereurilor neforoase, exploatarea si prelucrarea lemnului, cresterea animalelor, activitatilor turistice).

Relieful
  Relieful Carpatilor Orientali este puternic infuentat de existenta unui substrat geologic format din trei fasii paralele:
in vest exista un aliniament de roci vulcanice (intins din Oas pana in masivul Ciomatu);
in partea centrala se dezvolta