CARTOGRAFIEREA GLOBULUI PAMANTESC




In ultimii 40 de ani cartografierea s-a schimbat prin utilizarea tehnologiilor moderne, dar inca nu exista o metoda desavarita de a reda suprafata curba a pamantului pe o foaie de hartie.
Singura cale de a reda suprafata Pamantului cu mai multa precizie este prin folosirea unui glob, care este un model sferic al planetei noastre. Insa globurile au o folosire limitata; chiar si cele mai mari nu arata toate detaliile si trasaturile Pamantului. De asemenea globurile sunt voluminoase si greu de transportat. In scopuri practice, oamenii au nevoie de harti pe care le pot purta in buzunare.
Curbura Pamantului este nesemnificativa pe harti ale unor regiuni mici, precum hartile cu strazile unui oras. Insa cartografii dau de o problema cand vor sa redea lumea intreaga, sau sa ilustreze regiuni mai intinse ale ei pe o foaie de hartie. Pentru a compensa curbuna Pamantului, ei trebuie sa fo1oseasca proiectii cartografice, care sunt modalitati de a proiecta detaliile unei suprafete curbe pe o suprafata plana.
Proiectii cartografice
Proiectiile cartografice au scopul de a reproduce patru proprietati principale, si anume suprafete exacte, forme, directii (sau relatii unghiulare intre puncte) si distante. Dar orice harta a lumii poate reda cu exactitate doar cateva dintre aceste proprietati, renuntand inevitabil la celalalte.
De exemplu, cartograful flamand Gerhard Mercator (1512—94) a devenit cunoscut pentru o proiectie cartografica a lumii realizata in 1569. Proiectia sa era utila pentru navigatori, deoarece o linie dreapta, unind oricare doua puncte de pe harta, arata cu precizie unghiul de directie.
Proiectia lui Mercator arata si forma corecta a regiunilor de uscat si de apa. Dar alte trasaturi, precum regiunile din nordul si sudul ecuatorului, erau denaturate. De exemplu, cea mai mare insula a lumii, Groenlanda, are o suprafata de aproximativ 2.175.600 km2. Insa pe harta lui Mercator, Groenlanda apare mai mare decat America