Cascada Iguacu

Serie de cataracte pe raul Iguacu, 23 km mai sus de confluenta sa cu raul Parana, la granita dintre Argentina si Brazilia. Cascada seamana cu o potcoava alungita, ce se intinde pe 2,7 km – aproape de 3 ori mai intinsa decat cascada Niagara din America de Nord si semnificativ mai mare, din punct de vedere al latimii, decat cascada Victoria din Africa. Cascada este impartita de catre insulele udate de raul Iguacu in 275 de cascade de apa sau cataracte, a caror inaltime variaza intre 60 si 82 de metri.
Numele cascadei, ca si cel al raului, provine din limba Gurani si inseamna “mari ape”.
Debitul de apa al cascadei poate ajunge la maxima de 12 750 metri cubi pe secunda in timpul sezonului ploios din Noiembrie pana in Martie. Debitul este minim in timpul sezonului uscat, din August pana in Octombrie. Valoarea medie anuala a debitului de apa este de 1 756 metri cubi pe secunda.
Cascada apare intr-o deschidere larga, unde raul Iguacu, ce curge spre vest si apoi spre nord, se rostogoleste peste marginea Platoului Parana inainte de a-si continua cursul in canion. Deasupra cascadei, insule si ostroave impart raul in mai multe cursuri ce alimenteaza cataractele. O portiune importanta din rau cade intr-o prapastie ingusta si semicirculara, cunoscuta sub numele de “Garganta do Diablo” – “Gatul diavolului”; rezultatul acestei impresionante caderi a fost descris ca “plonjonul facut de un ocean in abis”. Aceasta sectiune este vizibila atat din partea braziliana cat si din cea argentiniana. Multe din cascadele individuale sunt rupte la jumatate de tapsanul iesit in afara; refractia luminii in apa si picaturile ce tasnesc din toate partile creaza aici o portiune plina de curcubee. De la marginea “Gatului diavolului”, la 150 de metri in aer se ridica o perdea de ceata.
Dintre nenumaratele insule din apropierea cascadelor, cea mai importanta este Insula Grande San Martin, situata in aval de “Gatul diavolului”, pe partea argentiniana. De pe aceasta insula se poate admir