Am vazut defileul Dunarii-cunoscut sub atat de multe nume -atat inainte cat si dupa realizarea Sistemului hidroenergetic si de navigatie de la Portile de Fier. Marele lac care s-a format in spatele barajului a mai atenuat din salbaticia de altadata, dar defileul este in continuare spectaculos.
I s-au inchinat multe pagini acestui sector al batranului Danubiu si, mai ales, Portilor de Fier, despre care asa cum remarca George Vaslan, orice scriitor care se respecta iti va vorbi de , ‘‘ciocniri de titan’’, ‘‘naprasnica lupta dintre cei doi uriasi’’, de urletele de manie, de valuri furioase etc., etc. Personal am vazut defileul Dunarii mai apropiat de simtirea si gandurile lui George Valsan decat de acelea ale lui Alexandru Vlahuta.
Ultimul consemna in Romania Pitoreasca urmatoarele : ‘‘Dunarea incepe sa vajaie manioasa – e un zbucium s-un clocot de valuri dintr-un mal in altul. Peste adancimi se fac ochiuri mari, cari rotesc in loc. Ici apa se scufunda, bolborosind, ca supta de gura unei valtor, colo se umfla, se burduseste si urla facand clabuci, batandu-se de stanci care nu se vad (...) ; trecem printre gherdapuri. Dunarea mugeste mai tare. Cu ochii inchisi te-ai crede intr-un codru pe-o vijelie cumplita’’.
Acest defileu este considerat a fi, cu cei 130-140 km ai sai (in unele surse 134, in altele 145), cel mai mare din Europa. De fapt are caracteristici cu adevarat de defileu intre Ostrovul Moldova Veche, mai exact din dreptul satului Pescari, si Ostrovul Simian, in aval de Drobeta-Turnu Severin. Pe vremuri cine stapanea cele doua intrari in defileu stapanea intreaga zona delimitata de acesta. Astazi cine ‘’stapaneste’’ defileul are la dispozitie cea mai concentrata sursa hiroenergetica de pe continentul european, energie evaluata la circa 10 miliarde KWh anual care si este, de fapt, in buna masura valorificata in cadrul celor doua sisteme hidroenergetice si de navigatie de la Portile de Fier I si II. In amonte de Moldova Veche, asadar pana la Bazias,