Cortina de piatra a Americii



Continentul American sau asa numita "Lume Noua" a intrat in orizontul geografic al europenilor in secolul al X-lea, atunci cand vikingul Eric cel Rosu si marinarii sai debarcau pe tarmurile acestuia. Insa cel care intra in istorie ca descoperitor al Americii este navigatorul si exploratorul genovez Cristofor Columb, aflat in solda Regatului Spaniei, care atinge tarmurile acestei "Terra Incognita" intre anii 1492 si 1504, descoperind Antilele Mari, Antilele Mici si America Centrala istmica. Este epoca in care europenii patrund si colonizeaza treptat continentul american. Toate aceste temerare cautari si cuceriri de-a lungul a peste cinci secole au reusit sa dea o imagine completa a uscatului din emisfera vestica, compus din America de Nord si din America de Sud, legate intre ele printr-un istm.
America de Nord se desfasoara in emisfera nordica, intre 83039/ latitudine nordica (Insula Ellesmere din Arhipeleagul arctic canadian) si 160 latitudine nordica (Istmul Tehuantepec), pe o lungime de peste 7000 km. In longitudine, continentul nord-american se desfasoara pe circa 6400 km, intre Insulele Aleutine si Capul Brewster, aflat in estul Groenlandei. Suprafata Americii de Nord este de 23.5 milioane km2, ocupand locul al III-lea in ierarhia continentelor, dupa Asia si Africa. Are forma unui triunghi cu baza superioara spre nord (6400 km) si varful spre sud (210 km latime).
Continentul este caracterizat printr-o structura geologica deosebit de complexa, avand ca unitate centrala scutul canadian, vechi de peste 600 de milioane de ani. Acesta vine in contact cu Muntii Appalachi in sud-est, cu Campiile si cu Podisurile centrale in sud si cu cordiliera nord-americana in vest. Aceasta din urma se desfasoara pe directia nord-sud, fiind axata pe Muntii Stancosi (Rocky Mountains) sub forma a doua cordiliere, Cordiliera Pacifica si Cordiliera Stancosilor, separate de podisurile interioare, iar spre Oceanul Pacific se desfasoara o campie l