Cum ne place globalizarea
Globalizarea, pe langa faptul ca este discutata si tratata sub diferite forme din prisma tuturor palierelor societatii in care traim, reprezinta un fenomen inevitabil. Nu suntem noi (nici ca indivizi luati in parte si nici ca popor sau natiune) in masura sa decidem sau sa alegem daca vrem globalizare, daca acceptam globalizarea. Astazi globalizarea exista pur si simplu, iar noi suntem oarecum predestinati sa traim sub semnul acesteia, sub spectrul ei si sa-i facem fata. Ce este sau ce inseamna insa in mod concret acest fenomen pe care ne-am obisnuit sa-l numim globalizare? Este imposibil sa epuizam intr-o definitie sau intr-o formulare toate resorturile pe care le implica aceasta realitate. Pe scurt putem spune ca globalizarea este “sistemul nou, foarte bine uns si interconectat” care a inlocuit “sistemul lent, stabil, ciopartit al Razboiului Rece care dominase politica internationala incepand din 1945”. Prin globalizare noi am devenit si suntem “un singur fluviu” (Thomas L. Friedman, p. 16). Pe acest cadru de baza si generalizant se adauga apoi toate celelalte componente care alcatuiesc societatea postmoderna in care traim: economico-financiar, politic, cultural si chiar religios. Nimic din ceea ce se intampla acum in societatea noastra nu ramane necontaminat de flagelul globalizarii. Globalizarea a devenit simbolul vremurilor in care traim.
Eu consider ca forta motrice care a directionat evolutia lumii spre acest punct o constituie “mirajul” capitalismului liber de piata cu toate avantajele ce decurg de aici. Integrarea in mecanismele acestui sistem politico-economic pentru a beneficia din plin de efectele sale constituie un deziderat al tuturor popoarelor care apartin culturii de factura europeana si nu numai. Cei care au cunoscut o data in mod direct sau chiar indirect superioritatea capitalismului liber de piata in comparatie cu celelalte tipuri de societati economico-politice sunt atrasi intr-un mod ireversibil spre acesta. Iar o data extins si implementat acest sistem in cat mai multe parti ale “globului”, devine imposibila functionarea normala a unei societati civilizate care se autoexclude din acest proces. Aici intervine “globalizarea”, care creeaza o legatura sau o conexiune reala, simultana si multipla, pe toate planurile, cu toate tarile sau regiunile strabatute de acest “fluviu”. Pot spune ca pe acest fond apar reactiile adverse si violente din partea acelor societati care nu recunosc superioritatea capitalismului liber de piata (al civilizatiei europene) si nu isi exprima astfel intentia de aderare la acesta, ci dimpotriva manifesta o atitudine distructiva fata de el sau fata de valorile si simbolurile sale. De aceea cred ca a nu accepta globalizarea ca fenomen general (dincolo de lipsurile si imperfectiunile sale) nu inseamna un simplu refuz, ci reprezinta o optiune clara pentru plasarea intr-o arie de civilizatie complet diferita de cea europeana.
Cu siguranta nu gresesc (ne poate convinge istoria) daca spun ca fenomenul globalizarii a luat nastere in spatiul lumii occidentale si s-a extins in urma dorintei ferme si a deciziei constient asumate de celelalte tari de a se conecta la acest sistem in vederea castigarii unor beneficii de pe urma lui. Insa aceasta constatare simpla nu inseamna ca relatiile care se instituie intre diferitii parteneri care au aderat la sistemul globalizarii sunt unilaterale si rigide, ci comporta grade de complexitate extrem de diferite. Rolul pe care fiecare il detine in procesul globalizarii nu este definitiv distribuit. De aceea globalizarea se caracterizeaza, ca si sistem economic, prin deschidere, inovatie si mobilitate sau schimbare continua. Nimic nu este si nu va fi batut in cuie din acest punct de vedere. Nu exista practic valori absolute. Globalizarea genereaza o serie de oportunitati care pot fi valorificate cu drepturi depline si egale, chiar daca uneori in moduri diferite, de oricare dintre locuitorii “imperiului” ei, cu conditia de a manifesta initiativa si suficienta deschidere sau intelegere. De aceea cred ca beneficiile extinderii globalizarii se rasfrang in mod nediscriminator asupra tuturor celor pe care ea i-a cuprins. Interese si obiective clare, dar diferite, exista de toate partile (aici putem incadra si aderarea tarilor est-europene la NATO si integrarea acestora in UE, care constituie componente institutionalizate ale fenomenului mai larg al globalizarii).
Pana acum am subliniat cateva puncte generale care se refera la aspectul de receptare a globalizarii de catre cei carora ea se adreseaza. Cred insa ca exista si cateva elemente importante vizand modalitatile prin care globalizarea se manifesta in si influenteaza viata celor care o traiesc concret sau pe viu. Aici poate fi mentionat in primul rand ceea ce constituie de fapt motorul globalizarii, reprezentat de recentele progrese din tehnologie, de la internet la telecomunicatiile prin satelit. Premisa decisiva si suflul cont...