Este cel mai mare afluent - sub aspectul lungimii - al Argesului,ce izvoreste,prin Valea Vladului din Muntii Fagarasului,varful Bratila(2274 m) si prin paraul Boarcasu din Muntii Leaotei,varfu Piscanu(2383 m).Dupa un curs cu directie vest-est intre masivele Fagarasului si Piatra Craiului,la nord,si Iezer-Papusa,la sud, unde s-a construit in 1983 lacul de acumulare Pecineagu,Dambovita se orienteaza spre sud-est formand cheile de la Plaiu Mare,inainte de a patrunde in depresiunea Podu Dambovitei.Urmeaza Cheile Mari ale Dambovitei,intre Podu Giurgiului si cealalta depresiune montana.de la Rucar.In continuare,Dambovita mai are un sector de vale ingusta la Dragoslavele si Cetateni,dupa care traverseaza Piemonbtul Candesti si Campia Romana,partea centrala,varsandu-se,in Arges,la Budesti.



Orasul cel mai mare pe care il strabate este munincipiul
Bucuresti, in cursul inferior,unde Dambovita primeste si cei mai importanti afluenti – Colentina si Pasarea.Ca urmare a situarii celei mai mari parti a bazinului in piemont si campie,debitul mediu al raului este modest.Regimul de scurgere,caracteristic climatului temperat continental,se caracterizeaza prin viituri mari primavara,vara si toamna si perioade cu ape foarte mici vara si toamna.
Pentru apararea orasului impotriva inundatiilor produse de Dambovita,s-au inceput o serie de lucrari inca din 1775,sub domnia lui Alexandru Ipsilanti,ca urmare a inundatiilor din 1774.
Lucrarile hidrotehnice realizate in jurul Bucurestilor in decursul timpului,pe langa rolul de aparare impotriva inundatiilor,au mai avut in vedere suplimentarea debitului Dambovitei in perioada apelor mici si alimentarea cu apa potabila si industriala a orasului.In acest sens au fost construite 3 sisteme de canale:Brezoaele-Arcuda,Ogrezeni-Arcuda si Ogrezeni-Rosu,lucrari care n-au rezolvat insa integral problemele respective.
Actiunea de amenajare a Dambovitei in perimetrul munincipiului Bucuresti,se coreleaza cu planul de amenajare integrala a bazinului p