El Niño


Pescarii care strabat apele Pacificului în zona coastelor Perului si Ecuadorului stiau de secole despre existenta lui El Niño. La fiecare 3 pâna la 7 ani pestii din apele de coasta ale acestor tari dispareau cu desavârsire în lunile decembrie si ianuarie, cauzând stagnarea industriei piscicole. Acest fenomen a fost numit El Niño, care înseamna „baietelul”, pentru ca venea odata cu celebrarea Nasterii lui Iisus. În timpul lui El Niño relatiile fizice dintre vânt, curenti oceanici, temperatura oceanica si atmosferica au un impact deosebit asupra biosferei, comparabil cu alternarea anotimpurilor, la alte latitudini.


El Niño – o anomalie termica a oceanului

Vastul Pacific tropical primeste mai multa energie solara decât orice alta regiune a Pamântului. O mare parte din aceasta energie este stocata în ocean sub forma de caldura. Alizeele Pacificului, care în mod normal bat de la est spre vest, redistribuie aceasta energie deplasând apele calde de suprafata înspre vest, si creând un bazin cald chiar la est de Indonezia si la nord-est de Australia. Între timp, apele reci si adânci ale Pacificului de est se ridica la suprafata, creând o diferenta de temperatura de la est la vest, de-a lungul ecuatorului.
Alizeele pierd din putere în timpul primaverii în emisfera nordica. Mai putina apa este împinsa înspre vest si, în consecinta, apele din Pacificul central si de est încep sa se încalzeasca (cu câteva grade). Totusi, alizeele se restabilesc în perioada de vara iar transferul de caldura este si el refacut.
Uneori, din motive nu pe deplin întelese, alizeele nu se restabilesc, sau chiar îsi schimba directia si bat de la vest spre est. Când se întâmpla aceasta oceanul raspunde în mai multe feluri. Apele calde de suprafata din bazinul Indonezian încep sa se miste spre est. Mai mult, încalzirea normala de primavara din Pacificul central poate sa continue spre est si în timpul verii si toamnei. Apele calde de suprafata împiedica apa rece din adâncime sa se ridice. Re