ENERGIA ELECTRICA

Energia electrica este elementul de baza in dezvoltarea economica industriala a fiecarui stat, fiind indispensabila in toate sectoarele de activitate.
Cresterea nivelului vietii materiale si spirituale a populatiei atat urbana cat si rurala este strans legata de productia de energie electrica.
Productia de energie electrica este produsa in centrale electrice care difera intre ele dupa sursa de combustibil folosita pentru obtinerea energiei electrice.
Astfel, hidrocentralele folosesc pentru producerea energiei electrice forta apelor, termocentralele folosesc in procesul tehnologic transformarea chimica a elementelor combustibile din carbuni, gaze sau petrol (prin ardere si degajare de caldura), atomocentralele folosesc reactiile chimice a elementelor (fuziunea uraniului si plutoniului) reactii insotite de degajari mari de caldura.
In tara noastra sistemul energetic a luat fiinta in anul 1953 odata cu punerea in functiune a termocentralei Doicesti care a folosit agregate cehoslovace apoi in anul 1954 a fost pusa in functiune conectata la sistemul national centrala de la Comanesti (luna iunie 1954) si cea de la Palas-Constanta (luna iulie 1954). Ambele centrale au fost echipate cu utilaje si tehnologie sovietica.
Pana la acea data consumul de energie electrica era asigurat de echipamente mici pe plan local (se foloseau agregatele “TATRA” de 0,5-2 MW/h de constructie ceha, agregate “BENSSON” de 1-1,5 MW/h de constructie nemteasca si agregate “VULCAN” de 0,7-2 MW/h de constructie autohtona).
Bazele sistemului energetic national au fost puse in anul 1958 cand s-a infiintat compania de transport si distributie a energiei electrice sub egida Ministerului Energiei Electrice.
Acesta s-a dezvoltat si a capatat o stabilitate dispusa sa preia necesarul de consum abia in anii 1960 – 1962 cand au inceput sa produca o serie de hidracentrale (salba de pe raul Bistrita – 12 hidrocentrale, hidrocentralele de pe Lotru – 4 grupuri, cele de pe Somes si Crisu