Hidrografia masivului Ceahlau



Ceahlaul propriu-zis se inalta ca un bloc pana la 1900m, deasupra ansamblului de culmi de flis, mai scunde, ce-l inconjoara si pe care le depaseste cu circa 400-500m. datorita acestei situatii, silueta lui cu aspect de cetate medievala cu ziduri inalte si tunuri de aparare se poate vedea de la distante foarte mari. La apus de soare, pet imp senin, poate fi vazut chiar din orasul Iasi, situate la 120km departare.
In etapa actuala de evolutie a peisajului masivului Ceahlau, hidrografia este reprezentata de o retea densa de rauri, cu o dispozitie divergenta care apartine aproape in intregime sistemului hidrografic al Bistritei. Lungimea retelei hidrografice pernmanente este de 81km dar si vaile cu scurgere temporara au o frecventa mare.
Cea mai importanta apa din Ceahlau este Bicazul care izvoraste sub numele de Paraul Rosu de sub Haghimas. Pana la Lacul Rosu inclusive, valea sa e larga, cu aspect de uluc depresionar. De cum iese din lac, Bicazul se angajeaza in chei pe o distanta de circa 8km. Unul din aspectele impresionante din cuprinsul acestor chei este adancimea lor care este in medie de circa 200m. Peretii cheilor sunt verticali si foarte apropiati. Valea este atat de ingusta, incat soseaua care trece pe aici a trebuit sa fie sapata sau zidita chiar in albia raului; partea de jos a raului este totusi ceva mai larga. In cuprinsul cheilor, Bicazul primeste un numar de afluenti, ale caror vai sunt cel putin tot atat de interesante ( Bicajelul, Cupasul, Laposul, Sugaul).
Insa fara indoiala pe primul loc ca importanta hidrografica se situeaza Lacul Rosu, format cu peste 100 ani in urma, printr-un capriciu al naturii, adica prin prabusirea grohotisurilor adunate vreme de sute de mii de ani la poalele Muntelui Ghilcos si respective prin bararea Bicazului, la numai cativa khilometri de izvoare. Cunoscut si sub denumirea de Taul Ucigasului sau Ghilcos, dupa o legenda, in care, ca de obicei in basmele noastre, nu lipseste o zana sau o fa