Istoria geologica a pamantului II





Geologii incearca de mult timp sa afle varsta Pamantului pe baza urmelor gasite in roci, dar numai in ultima vreme au inceput sa ajunga mai aproape de raspunsuri.

Majoritatea geologilor il considera pe James Hutton (1726 - 1797) - medic si om de stiinta scotian -, parintele geologiei moderne. In 1785, bazat pe propriile studii si observatiile facute asupra proceselor naturale, el a elaborat si a publicat Teoria Pamantului. El si-a dat seama ca suprafata Pamantului este in continua schimbare. Efectele vremii, de exemplu gerul, dezagregheaza treptat rocile, raurile transporta rocile tocite in lacuri si mari, care prin depunerea lor formeaza noi roci sedimentare impreuna cu aluviunea de nisip si namol.

Caldura si presiune
Dupa teoria lui Hutton, caldura si presiunea au transformat depunerile adanci de aluviuni in roci metamorfe. El a descris si o a treia categorie de roci, in care a enumerat bazaltul si granitul, considerand ca acestea s-au format din solidificarea magmei vulcanice. Aceasta categorie a primit denumirea de roca eruptiva sau magmatica.

Hutton a inteles ca rocile, care candva erau ingropate in adancul pamantului, fie acestea magmatice sau sedimentare, de multe ori s-au ridicat si au format uscat nou sau munti. Ulterior si acestia s-au erodat.
Hutton era interesat si de varsta relativa a rocilor. De exemplu, a examinat niste roci complexe din Scotia si a ajuns la concluzia ca acestea au fost roci sedimentare cand s-au format si ulterior s-au transformat in roci metamorfe. A gasit filoane subtiri de granit in aceste roci care s-au format din substanta topita presata intre straturile metamorfe.

Din aceasta a tras concluzia ca filoanele de granit trehuie sa fie mai tinere decat rocile metamorfe. Totodata a mai recunoscut de uneori diferenta de varsta dintre partea superioara a unui strat si partea inferioara a stratului de deasupra acestuia, este foarte mare. Acest plan de demarcatie se numeste