Julius Popper



Primii ani
Julius Popper s-a nascut într-o familie de intelectuali evrei din Bucuresti, originari din Polonia. Tatal sau, Naftalí C. Popper (1820-1891), era un intelectual care cunostea mai multe limbi straine si, printre altele, a înfiintat prima scoala israelita din Bucuresti, cu o programa avansata pentru acea epoca. Pentru a nu scandaliza majoritatea ortodoxa evreiasca, nu se studia în limba ebraica, ci în idis, româna si germana. Tatal sau se mai ocupa si cu gazetaria; el edita saptamânalul bilingv româno-idis Timpul, de factura liberala si care a functionat doar trei luni deoarece nu a fost acceptat de catre sectorul iudaic mai conservator.
Asadar viata nu era usoara pentru un tânar apartinând comunitatii evreiesti de la mijlocul secolului al XIX-lea. Popper a studiat la colegiul tatalui sau, dar acesta a fost ulterior închis. Colegiul a fost închis pentru ca nu respecta programa scolara stabilita de Ministerul Educatiei din acea vreme si studiile facute la acest colegiu nu erau astfel validate. Astfel ca vrând sa se înscrie la Universitatea Politehnica din Bucuresti, nu este acceptat datorita nerecunoasterii studiilor.
A optat în cele din urma sa emigreze în cautare de orizonturi mai bune pentru aspiratiile sale. La 17 ani pleaca în Franta pentru a studia ingineria. A studiat la Universitatea Politehnica din Paris, la Scoala Nationala de Poduri si Sosele, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În aceasta etapa a dat meditatii pentru a-si plati cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei si etnografiei. Având o afinitate deosebita pentru însusirea limbilor straine, Popper vorbea fluent germana, româna, idis si franceza. De asemenea, avea notiuni de italiana, latina si greaca.
Calatorii
Dupa absolvirea universitatii ajunge, în cautarea unei slujbe, la Constantinopol, poarta de intrare spre Orient. De aici, trece în Egipt, unde lucreaz