MAREA PIRAMIDA DE LA GISEH
Piramidele din Egipt au fost întodeauna, înca de la început, trecute printre Cele Sapte Minuni ale Lumii Antice, însa de fapt Marea Piramida de la Giseh a fost în centrul atentiei si în fruntea listei. Este singura din Cele Sapte Minuni care mai exista înca într-o forma aproape complecta si usor de recunoscut, ea fiind si cea mai veche. Construita pentru faraonul Keops, din dinastia a-IV-a, în jurul anului 2560 î.e.n. piramida reprezinta cea mai înalta realizare a constuctilor de piramide din Regatul Vechi al Egiptului.
În mod curios în ciuda dimensiunilor si a importantei Marii Piramide, a ajuns la noi o singura reprezentare completa a creatorului ei, Keops. Este vorba despre o minuscula statuieta din fildes a faraonului, gasita în 1993, de catre Petrie, în fundatile templului închinat zeului Osiris de la Abydos. Faraonul este asezat tinând în mâna dreapta un îmblaciu, si purtând Coroana Rosie a Egiptului de Jos. În fata tronului pe care sta, este scris numele sau, asezat într-un chenar regal. În ciuda dimensiunii mici si a materialului, este un portret cu tasaturi puternice. Exista câteva portrete superbe ale altor constructori de la Giseh, remarcându-se în mod deosebit statuia din diorit a lui Kefren, în pozitia asezat, si în seria de placi triptice din ardezie , precum si statuile lui Mykerinos.
Înainte de începerea activitatii propiu-zise de constructie, era necesar sa fie pregatit terenul trbuia nivelat si laturile sa fie orientate cu multa grija fata de punctele cardinale. Nivelarea ara probabil era efectuata prin marcarea zonei respective cu o serie de patru valuri joase de argila. Spatiul era apoi umplut cu apa. În mod firesc suprafata era perfect plana. Se sapau în continuare o serie de santuri în roca de pe fundul apei, astfel încât baza acestora sa pastreze o distanta egala fata de nivelul apei. Atunci când se sapa suficient pentru marcarea zonei, apa eara evacuata, iar stanca dintre santuri era sapata în continuare, pastrându-se acelasi nivel. În cazul Marii Piramide s-a facut însa o exceptie. În cadrul zonei propuse pentru constructie a fost lasatî o portiune de roca nedislocata.
Nu se stie cât de mare a fost initial, desi parti din ea pot fii vazute în întreaga structura a piramidei.
Orientarea exacta a laturilior piramidei se obtinea prin observarea stelelor, deoarece în acea vreme nu era cunoscut nici un tip de busola. Putem judeca precizia cu care masurau vechii egipteni prin aceea ca eroarea de asezare a celor patru laturi este de doar câteva fractiuni de grad. Diferenta de lungime dintre cea mai lunga si cea mai scurta dintre cele patru laturi este mai micaa de 20 cm. Acest din urma fapt este incredibil daca tinem seama de doua lucruri: în primul rând toate masuratorile se efectuau dea-lungul laturilor, nefiind posibil sa se traseze diagonale, datorita portiunii de stânca ramase în mijloc, si, în al doilea rând, toate masuratorile se efectuau cu ajutorul frânghiilor sau a sforilor facute din fibre de palmier sau de in, care se întindeau si îsi puteau modifica dimensiunile în functie de temperatura.
Dupa ce se încheiau aceste pregatiri, initiale, putea începa într-adevar munca de constructie, care pune înca în fata egiptologilor o serie de probleme, greu de rezolvat.
În ciuda faptului ca putem studia piramida însasi, care se înalta mai jos de Cairo, pe platoul de la Giseh, si cum toate teoriile formulate pâna acum, nu se stie exact cum a fost construita piramida. Trebuie sa amintim ca egiptenii nu cunosteau nici macar scripetele, sau sistemul de scripeti pâna în vremea ocupatiei romane, la peste 2500 de ani de la construirea Marii Piramide. Singurele instrumente disponibile erau tavalugele sau rolele si pârghile. Cu ajutorul acestor elemente primitive au fost înaltate statuietele si obeliscurile din Egiptul Antic.
Exista doua teorii importante privind modul cum au fost construite piramidele: una , folosind rampe care înconjurau constructia pe masura ce aceasta se înalta, cealalta împiedicând edificarea unei rampe ce s-ar fi întins în desert, înaltânu-se si lungindu-se atât cât era nevoie, o data cu înaltarea piramidei. Dar, nici una dintre aceste doua explicatii nu este pe deplin satisfacatoare. O a treia alternativacare ne poate venii în gând este utilizarea unor schele care sa poata ridica blocurile de piatra cu ajutorul roabelor, asa cum au fost înaltate lespezile oritontale care formeaza trilitonii de la Stonehenge. Acest lucru nu ar fi fost posibil din doua motive: lemnul era un material rar si scump în Egiptul Antic, neexistând noci copaci cu diametrul necesar, nici cantitatea enorma de care ar fi fost nevoie. De asemenea, dimensiunile foarte mari si mai ales greutatea blocurilor ar fi împiedicat acest procedeu.
Ideea rampei care ar fi înconjurat piramida are însa mai multe elemente laudabile. Rampe de caramizi de lut s-ar fi înaltat în jurul celor patru laturi ale...