Mineralele



Mineralele au avut un loc important în evolutia omului si în extinderea civilizatiilor. Oamenii din epoca de piatra foloseau unelte primitive din cremene. Cu aproximativ 10.000 de ani în urma, ei au deprins tehnica extractiei cuprului din minereurile sale naturale, si au inventat bronzul, un aliaj de cupru si staniu, care a marcat începutul epocii de bronz.
De la începutul epocii de fier, cu 3.300 de ani în urma, oamenii au gasit tot mai multe metode de folosire a materialelor gasite în scoarta terestra, si industria moderna continua sa depinda de exploatarea bogatiilor minerale ale pamântului. Este important sa stim ce sunt ele, cum s-au format si cum sa le deosebim atunci când cautam zacaminte noi.
Oamenii de stiinta au identificat circa 3.000 de minerale, dintre care doar 100 sunt frecvente. Mineralele sunt definite ca substante anorganice (lipsite de viata). Ele de obicei sunt în stare solida, cu exceptia argintului viu, care este mercurul în starea sa naturala si este lichid.
Doua elemente, oxigenul si siliciul, reprezinta 74% din masa scoartei terestre. Alte sase elemente (aluminiul, fierul, calciul, sodiul, potasiul si magneziul) reprezinta alte 24,27%. Luate la un loc, aceste opt elemente reprezinta aproape 99% din scoarta terestra.
Cele mai raspândite minerale sunt silicatii, combinatii chimice de oxigen si siliciu, adesea continând si unul sau mai multe din celelalte sase elemente frecvente. Slicatii frecventi includ cuartul, micele si grupul numit feldspati, toate trei, în proportii diferite, fiind principalele componente ale tipurilor variate de granit. Cuartul, format prin eroziune din granit, se acumuleaza adesea pe coasta si este principalul constituent al plajelor cu nisip.
Mineralele frecvente, precum feldspatii, cuartul si mica, sunt minerale care formeaza roci. Aceasta le deosebeste de mineralele care apar doar în cantitati mici. Calcita, mineralul care formeaza calcarul, este un alt mineral important format din roca eruptiva.