MISCARILE TERREI


În Antichitate se credea ca Terra se afla în centrul Universului si este imobila. În acest caz Soarele planetele si satelitii se roteau în jurul pamântului (ipoteza geocentrica). Se presupunea ca fiecare planeta descria cercuri (epicicluri) în jurul unui punct care se deplasa la rândul sau pe un cerc (deferent) în jurul Terrei.
Renasterea a demonstrat, prin intermediul lui Nicolaus Copernic viabilitatea ipotezei care demonstra miscarea aparenta a astrilor pe bolta cereasca ca fiind rezultatul miscarii pamântului pe orbita sa în jurul soarelui (ipoteza heliocentrica). Ca urmare a lipsei de precizie a datelor astronomice, Copernic admitea în continuare ipoteza epiciclurilor. Ipoteza heliocentrica a revolutionat, fiind în definitiv demonstrata de Kepler, Newton si Herschel.


MISCAREA DE ROTATIE

Învârtirea Pamântului în jurul axei sale polare se numeste rotatie. Perioada de rotatie, adica timpul necesar ca pamântul sa se învârteasca cu 360º este de 23h 56m si 4,09s ( zi siderala). Aceasta perioada este determinata dupa stele, pe când perioada de 24 de ore este durata medie a unei rotatii complete în raport cu Soarele. În studierea relatiilor Pamânt-Soare se foloseste perioada de rotatie de 24 de ore.
Miscarea Pamântului în jurul axei sale, în jurul Soarelui, în jurul axei Lunii si în jurul Pamântului se realizeaza în acelasi fel.
Sensul de rotatie poate fi determinat pe baza uneia dintre urmatoarele reguli:
Daca ne imaginam ca privim de sus Pamântul uitându-ne spre Polul Nord, sensul de rotatie este contrar miscarii acelor de ceasornic
Daca punem degetul pe un punct situat lânga ecuator si împingem spre est, globul se va roti în directia corecta, ceea ce explica expresia curenta “ rotatia spre est a Pamântului”.
Sensul rotatiei Pamântului este invers celei de miscare aparenta a Soarelui, Lunii si stelelor. Deoarece aceste corpuri par sa se deplaseze spre vest pe bolta cereasca, aceasta înseamna ca pamântul se roteste spre est.
Viteza de ro