ROLUL PADURII





Tipuri de paduri

Padurile cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate in mai multe straturi, ca si fauna si flora pe care o gazduiesc. Putem descoperii mai multe biomuri forestiere si anume: paduri din zona temperata cu foi caduce, paduri taiga, padurile cu frunze persistente de tip mediteranean si paduri dense ecuatoriale care sunt cel mai bine reprezentate in bazinul amazonian, in Africa tropicala, in Indonezia si in Malaezia. Vegetatia este foarte bogata: peste 2000 specii de arbori si 4-5 etaje de vegetatie. Fauna este extrem de bogata si specializata.
In zona calda se intalnesc padurea ecuatoriala si padurile musonice.
Padurea ecuatoriala. Padurile din zona calda ocupa doar 6 % din suprafata uscatului, dar contin mai mult de jumatate din speciile de plante si animale de pe Pamant. Padurea ecuatoriala, caracteristica climatului ecuatorial, cald si umed tot anul, se deosebeste de celelalte paduri prin marea densitate de plante si prin etajarea sa in functie de inaltimea arborilor.
Primul etaj este format din arbori mici, de 10 m inaltime. Urmeaza etajul mijlociu, cu arbori de 30 m inaltime, a caror coroana formeaza o bolta continua. Ultimul etaj, cel mai inalt, este format din arbori de 40-60 m.
Printre arborii padurii ecuatoriale cresc ierburi si ferigi arborescente. Pe trunchiurile si ramurile copacilor se sprijina si se incolacesc liane, lungi de peste 100 m. Din aceasta cauza, padurea ecuatoriala este foarte deasa, intunecoasa si greu de strabatut.
Arborii au frunze mari si carnoase, iar florile lor sunt mici. Tulpinile sunt drepte, fara ramificatii, cu scoarta neteda si lucioasa si nu prezinta inele de crestere. Cei mai frecventi arbori sunt: mahonul, acajuul, abanosul, palisandrul, arborele de cauciuc, palmierul de ulei, bananierul, arborele de cacao, arborele de chinina etc.
Numeroase specii de animale sunt perfect adaptate la conditiile mediului in care traiesc. Corpul lor este in asa fel alcatuit in