PANTE SI ALUNECARI DE TEREN


Studiul pantelor si al schimbarii configuratiei lor i-a ajutat pe oamenii de stiinta sa înteleaga cum se produc alunecarile de teren. S-au descoperit noi date despre fenomenele naturale care duc la eroziunea solului si la alunecari de teren, iar cunoasterea acestora poate ajuta la prognozarea catastrofelor naturale.
În octombrie 1963, un val imens de apa a trecut peste digurile barajului Vaiont, situate în nordul Italiei. Un perete de apa ânalt de peste 70 de metri, transportând milioane de tone de mâl si pietris, a inundat statiunea învecinata , Longarone, si 2000 de oameni au fost ucisi. O ancheta ulterioara a demonstrat ca inundatia a fost provocata de o aluneacare masiva de teren care a antrenat milioane de tone de roci sfarâmate în interiorul barajului fortând apa sa se reverse peste digurule barajului.
În timpul alunecarilor de teren rocile se deplaseaza dealungul pantelor pe distante de pâna la 4 km. Pe pantele abrupte, mai ales când solul este suprasaturat cu apa, rocile se deplaseaza cu viteza mare cauzând dezastre masive. Calamitati ca cel de la barajul Vaiont se produc rar, insa fenomenele care le cauzeaza sunt aceleasi chiar daca la o scara mai mica, cu cele care produc alunecarile de teren pe orice panta cu un anumit unghi de înclinare.
Pantele apar în toate regiunile globului. Ele pot fi abrupte sau line, necultivate sau cultivate. Ele confera peisajului varietate si aduc dovezi despre modul de formare a reliefurilor. În ultimii ani geomorfologii – oameni de stiinta care studiaza formele de relief – au masurat cu grija cum se modifica pantele , înregistrând ratele de deplasare a rocilor în jos. Una dintre metodele utilizate este aceea de a masura deplasarile pe care le executa o linie de jaloane încastrate pe suprafata unei pante, de_a lungul unei linii de contur – o linie care leaga toate punctele pantei de aceeasi înaltime. Ei înregistreaza si deplasarile care se produc mai în adâncime prin înfigerea unor piroane sau a