Perla coroanei carpatice


In ansamblul Carpatilor Meridionali, caracterizati prin masivitate, in partea de est apare un “accidend” morfologic, dat de prezenta unei bare calcaroase impunatoare, orientata pe directia SV-NE. Pitorescul deosebit, prapastiile ce apar de o parte si de alta a crestei principale, relieful carstic determinat de roca ce constituie masivul. Toate au impus o denumire pe masura grandorii sale – Piatra Craiului.
Spre deosebire de masivele insiruite de-o parte si de alta (Bucegi, Iezer, Fagaras), impresionante prin volumul impunator si aspectul alpin, PiatraCraiului constrasteaza cu formele masive, carora le opune profilul ei indraznet, dispus de-a curmezisul liniei generale a Carpatilor Meridionali, ca o creasta izolata si individualizata, incat inaltimile aflate in vecinatatea sa apar ca niste simple coline, numite de localnici “galme” sau “piscuri”.
Catre nord – vest si nord, limita Pietrei Craiului urmeaza Valea Barsa Mare, care desparte masivul de muntii Tagla si Pesani, iar la est limita urmareste vaile Raul Mare al Zarnestilor si Dambovicioara, dincolo de care se afla Magura Branului si munceii Dambovicioarei. Spre sud si vest , limita este data de sectorul superior al Dambovitei, amonte de confluenta cu Dambovicioara, dincolo de care se afla Masivul Iezer.

Un masiv cu un relief aparte

Din punct de vedere orografic, Piatra Craiului se prezinta ca o culme inalta de peste 2000 m (2244 m – varful “La Om”), unica, fara ramificatii, cu aspect alpin, versantul vestic foarte abrupt, aproape de verticala, avand o inaltime de sute de metri, iar versantul estic asemanator ca forma, este mai putin inalt. Masivul este alcatuit aproape in totalitate din calcare jurasice, dispuse sub forma unui sinclinal suspendat. Depozitele calcaroase se extind pe versantul estic in dreptul localitatilor Sirnea si Pestera, unde vin in contact cu depozitele conglomeratice ce alcatuiesc partial Culoarul Rucar-Bran. Pe flancul vestic, calcarele se extind doar pana l