Planetele
Planeta Pamînt;
Planeta giganta ( Jupiter);
Asteroizi;
Bolizi;
Meteoriti;
Comete;

Sistemul solar se compune din:
- un corp central – Soarele;
9 planete mari;
44 sateliti naturali ai planetelor
circa 2000 de planete mici (cunoscute);
peste 2000 de comete (cunoscute);
materia meteorica;

Planeta Pamînt. Pamîntul este un corp în spatiu, de forma aproape sferica, avînd raza medie de 6 370 km.
Forma rotunda a Pamîntului a fost pusa în evidenta în decursul veacurilor prin analogii si observatii. Luna si Soarele fiind sferice, la fel trebuie sa fie si Pamîntul.
Aritostel oservînd umbra circulara a Pamîntului pe Luna în timpul eclipselor de Luna, a dedus ca Pamîntul este rotund.
Învatatul grec Eratostene a determinat primul circumferinta Pamîntului. El a observat ca în momentul solstitiului de vara în localitatea Syena fundul puturilor este luminat de Soare, adica Soarele se afla la zenitul localitatii. În acelasi moment, cu ajutorul unui gnomon asezat la Alexandria, a determinat distanta zenitala a Soarelui, gasind-o de no = 7o,2 , care este chiar diferenta de latitudine dintre cele doua localitati. Masurarile au dovedit ca forma Pamîntului este diferita de sfera.
Newton a observat ca planeta Jupiter, avînd o rotatie în jurul axei sale, este turtita, de unde deduce ca si Pamîntul este turtit la poli. Masurarile ulterioare au confirmat acest fapt: lungimea arcului de un grad pe meridian este mai mare la poli decît la ecuator. Ar rezulta de aici ca Pamîntul are forma unui elipsoid de revolutie. Numeroasele masurari moderne au aratat ca meridianele terestre au lungimi putin diferite. Deci Pamîntul are o forma apropiata de elipsoidul de revolutie, numita geoid.

Pentru a explica miscarea aparenta a planetelor, Copernic a admis ca reala miscarea Pamîntului în jurul Soarelui imobil.
Orbita Pamîntului este drumul Pamîntului în jurul Soarelui. Se afla în planul eclipticii, deci axa de rotatie a Pamîntului este înclinata pe planul eclipticii cu aproape 66o33’.