Apele Oceanului Planetar detin un imens potential energetic care poate fi valorificat pentru producerea de energie electrica. Principalele surse de energie luate în considerare, cel putin la nivelul tehnicii actuale, se refera la: maree, curenti, valuri, diferentele de temperatura ale structurilor de apa marina si hidrogenul.
Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18 m, determinând oscilatii lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare u energiei mareelor în centrale mareomolrice, de altfel singura sursa folosita în prezent din cele enumerate mai sus, consta în amenajarea unor bazine îndiguite care sa faca posibila captarea energiei apei, declansata de aceste oscilatii, atât la umplere (la flux), cat si la golire (la reflux).
Pentru o valorificare eficienta a energiei mareelor sunt necesare si anumite conditii naturale; în primul rând, amplitudinea mareelor sa fie de cel putin 8 m, iar, în al doilea rând, sa existe un bazin natural (de regula un estuar), care sa comunice cu oceanul printr-o deschidere foarte îngusta. Aceste conditii naturale apar numai în 20 de zone ale globului (ca, de exemplu: tarmurile atlantice ale Frantei, Marii Britanii, SUA, Canadei, în Nordul Australiei, în estul Chinei ele.).
Cantitatea de energie disponibila la aceasta sursa, daca ar putea fi valorificata integral în centrele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100.000 de ori mai multa energie electrica decât toate hidrocentralele aflate în functiune în prezent pe glob. Alte calcule apreciaza ca energia furnizata anual de maree ar putea echivala cu cea obtinuta prin arderea a peste 70 mii tone de carbune.
Centralele mareomotrice produc kwh la un pret de cost de doua ori mai mare decât cel obtinut în hidrocentrale. Astfel de centrale mareomotrice se afla în functiune în Franta (în estuarul Rance, format de râul cu acelasi nume la varsarea în Golful Saint Malo; capacitatea sa este de 240