Regionalizare si globalizare II


Fenomenul regionalizarii desemneaza tendinta de a vedea statele apartinand aceleiasi regiuni geografice apropiindu-se din punct de vedere economic si/sau politic. Pana in prezent, motivatia a fost, in primul rand, economica si aceasta a fost transpusa in practica prin adoptarea si inmultirea, treptata, de acorduri regionale, mai intai comerciale, apoi si de alta natura.
Gruparea regionala a mai multor state a dus la formarea asa-numitelor blocuri regionale, ceea ce sugereaza ideea de coeziune, de unitate si solidaritate.
Exista mai multe tipuri de uniuni/blocuri regionale, de la cea mai simpla, zona de liber schimb, la cea mai integrata si complexa, uniunea economica.
In zonele de liber schimb sunt eliminate taxele vamale si restrictiile cantitative prinvind produsele comercializate pe ansamblul arealelor lor. Din aceasta categorie fac parte: NAFTA(Acordul de Liber Schimb Nord-American), ASEAN(Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est), APEC(Forumul de Cooperare Economica Asia-Pacific), AELS(Asociatia Europeana a Liberului Schimb), CEFTA(Acordul de Liber Schimb din Europa Centrala) s.a.
Uniunea economica reprezinta tipul cel mai integrat, presupunand, pe langa libera circulatie a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor si a capitalului, si existenta politicilor macroeconomice comune.
Unica grupare regionala de acest fel este UNIUNEA EUROPEANA, care a inceput ca o piata comuna a carbunelui si otelului (1951) si a continuat ca o piata comuna in toata domeniile liberei circulatii(1957, Comunitatea Economica Europeana). Din 1992 are actuala denumire, realizand ulterior uniunea vamala si monetara, iar in prezent are ca obiectiv uniunea politica si o politica externa de securitate comuna.

Globalizarea

Globalizarea este procesul de largire, adancire si accelerare a interconectarilor la scara mondiala in toate aspectele vietii social-economice contemporane. Asadar nu numai in domeniul economic, cum a fost multa vreme perceputa, ci