Regiunile agricole sunt spatii de o mare diversitate, in care se concentreaza activitatiile agricole. Ele respecta zonalitatea climatica latitudinala si etajarea latitudinala si poarta amprenta activitatiilor antropice care dau specificul acestor regiuni.
Printre principalele regiuni agricole ale Terrei se disting:

Regiunea agricola tropicala; este caracteristica zonelor calde cuprinse intre Ecuator si 30 latitudine nordica si sudica si concentreaza astazi 75% din populatia ocupata in agricultura mondiala. Caracteristicile esentiale sunt legate de fertilitatea redusa, fragilitatea solurilor si nivelul redus al inzestrarii tehnice.

Regiunea ecuatoriala, caracterizata prin temperaturi ridicate si precipitatii abundente, favorizeaza culturile de orez (2-3 recolte anual), porumb, nuci si ale unor plante tropicale de mare interes economic: palmierul de ulei, arborele de cauciuc, cocotierul, bananierul. In cazul regiunilor cu doua sezoane (unul ploios si altul secetos) se practica doua tipuri de culturi, adaptate regimului de precipitatii: de exemplu, in Asia de Est, cultura orezului in anotimpul umed si cea a porumbului in anotimpul secetos.
Alte culturi specifice acestei regiuni sunt: arborele de cafea, ceaiul, bumbacul, trestia de zahar s.a.
In regiunile tropicale aride se asociaza cultura irigata a cerealelor, a bumbacului sau a curmalelor cu cresterea animalelor (normandismul este frecvent).

Regiunea agricola mediteraneana se caracterizeaza prin interferenta culturilor cerealiere cu cele ale criticilor si maslinului, la care se adaoga vita de vie. Se practica, de asemenea, cresterea ovinelor, in regim sedentar sau transfumant.

Regiunea agricola temperata. Sistemele de cultura practicata in aceasta regiune sunt complexe, dominate de cultura cerealelor, in numeroase situatii combinata cu cresterea animalelor.

Regiunea agricola subpolara ocupa cele mai mici suprafete. Predomina vanatoarea si pescuitul de subzistenta, cresterea animalelor (renii) in r