Relieful glaciar II


Ghetarii se deplaseaza încet de-a lungul vailor montane, ca niste benzi transportoare imense încarcate cu roci sfarâmate. Se aseamana si cu niste corpuri abrazive gigante, flexibile, modelând peisaje spectaculoase.
Gheata care compune ghetarii se formeaza din fulgii de zapada comprimati gradual în gheata sub greutatea straturilor succesive care se depun sau din avalansele care antreneaza în miscarea lor, de-a lungul vailor, straturile de zapada. Ele contin bule de aer, si de la distanta au un aspect albicios.
Spre baza, culoare ghetarului devine mai închisa. Aceasta deoarece contine mai putine bule de aer dar o parte din ea consta în apa înghetata. Aceasta apa se formeaza atunci când la suprafata ghetarului apare fenomenul de dezghet. Gheata topita se prelinge în josul ghetarului sub forma de apa, dupa care are loc din nou un fenomen de înghet care duce la comprimarea suplimentara a ghetarului.
Oamenii de stiinta clasifica ghetarii în doua mari grupe: ghetarii continentali („de calota”) si ghetarii de munte ( sau „de vale”).
Cei mai mari doi ghetari continentali, unul care acopera cea mai mare parte a Antarcticii si celalalt aproape întreaga Groenlanda, sunt numite platouri glaciare sau banchize. Platoul glaciar al Antarcticii acopera peste 13 milioane km² si are grosimea maxima de 4,87 km. Suprafetele mai mici, ca cele din Islanda sau Norvegia, sunt numite calote glaciare. Cea mai mare calota glaciara din Europa este în Islanda si acopera aproximativ 19500 km².
Ghetarii de vale sunt forme de relief mai mici. Ei sunt mase de gheata care se deplaseaza încet în josul vailor montane. La capul multor ghetari montani este un bazin, numit zona de acumulare, unde zapada se comprima si se transforma în gheata. Când bazinul se umple, gheata se revarsa peste marginea bazinului si începe sa curga. În timpul miscarii suprafata ghetarului crapa si formeaza crapaturi numite crevase. Unele crevase apar pe partile laterale ale ghetarilor deoarece gheata din ce