SORIN – ANDREI ALEXANDRU
CLASA A-VI-A C




Sarpele cu clopotei, un vanator singuratic

Cuvântul “sarpe” deriva din latinescul “serpere”, care înseamna “a târî”. Serpii, cunoscuti si sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a caror principala caracteristica este mobilitatea unica a oaselor faciale, forma lunga a corpului si lipsa membrelor. Capul, trunchiul si coada sunt acoperite de solzi duri.
Partea caracteristica a scheletului unui sarpe este craniul: articulatiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le confera o mobilitate extraordinara. Astfel se explica de ce sarpele îsi poate misca gura în toate directiile si o poate deschide extrem de larg, reusind sa înghita o prada mult mai mare decât propriul sau cap. Dintii îl ajuta sa muste si sa fixeze prada, dar nu pot mesteca, prin urmare sarpele trebuie sa îsi înghita prada întreaga.
Corpul contine numeroase vertebre, fiecare dintre ele atasata de o pereche de coaste care, într-un fel, substituie membrele, deoarece se termina cu o formatiune musculara conectata de partea ventrala, pe care sarpele se deplaseaza. Corpul lung si zvelt al unui ofidian nu contine niciodata mai putin de 100 vertebre, ajungând uneori sa continta chiar peste 500. Serpii urca si coboara printre crengi, se catara, înoata si se scufunda cu o agilitate extraordinara, tocmai datorita exceptionalei mobilitati a coastelor si vertebrelor.
Serpii au aspecte foarte diferite si s-au adaptat astfel încât traiesc în aproape orice nisa ecologica, exceptie facând doar regiunile polare. Majoritatea celor aproximativ 3 000 de specii de serpi sunt neveninoase si îsi folosesc coltii îndreptati catre înapoi pentru a apuca si fixa prada. .
Desi mici la numar, serpii veninosi sunt si ei raspânditi în întreaga lume, cu precadere în regiunile tropicale, si sunt echipati cu colti special adaptati, pe care îi folosesc pentru a injecta veninul în prada.
Reptilele sunt animale extrem de adaptabile, care au evoluat astfel încât sa oc