Lucrare întocmita de Juduc Paul si Andrei.
Are la baza Enciclopedia Europei, editia 2005 si cuprinde date considerate de noi ca fiind cele mai importante si totodata interesante pentru cei care vor sa cunoasca mai mult despre continentul european si tarile componente.
Nu avem pretentia de a cuprinde întreaga paleta, mult prea bogata, despre aceasta tema, cei interesati fiind îndrumati sa parcurga lucrarea de baza sus mentionata, încercând sa sistematizam lucrurile demne de atentie pentru aceia care nu pregeta a mai face un pas în universul cunoasterii.


EUROPA



Pozitia geografica.
Europa este cel mai mic dintre continente, în afara Australiei, situat în emisfera nordica, în plina zona temperata, cu prelungiri în zona subtropicala mediteraneana si în zona rece, dincolo de Cercul Polar, oferind un mediu propice dezvoltarii civilizatiei umane.
Este un continent de veche civilizatie, leaganul revolutiei industriale, punctul de pornire al imigratiilor masive spre alte continente, dar si locul de început al celor mai distrugatoare razboaie cunoscute de omenire, având în prezent cea mai mare concentrare de forte militare si armament din lume.
Cu o suprafata de 10 170 340 kmp, care reprezinta 7,05 % din suprafata uscatului, Europa se desfasoara:
- în longitudine: între Capul Roca (9°43' long.V) si extremitatea nordica a muntilor Urali (67°30' long.E)
- în latitudine: între Punta Marroqui (36°lat.N) si Capul Nord (71°08' lat.N)
Distantele între punctele extreme ale masei continentale propriu-zise sunt de 4.000 km de la N la S si 6.000 km de la V la E.

Denumirea.
Termenul « Europa » este de origine semita, « ereb »= întunecos aparând într-o prima forma în documentele asiriene în opozitie cu « asu »= rasarit, din care deriva Asia, tara în care se considera ca rasare soarele.
În poemele homerice termenul desemneaza Grecia Centrala si Tesalia, iar în timpul razboaieleor dintre greci si persi (razboaiele medice din sec.V î.H.) numele de Europa este extins as