Surse de poluare cu praf


Exista, în principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenusa si fum, în atmosfera: surse artificiale si surse naturale.
Sursele artificiale generatoare de praf, cenusa si fum cuprind, în general, toate activitatile omenesti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazosi.
Sursele artificiale pot fi grupate în doua mari categorii:
- surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial;
- surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic.
O importanta sursa industriala, în special de praf, o reprezinta industria materialelor de constructie, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de constructii se detaseaza, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de baza, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute si aplicate doua procedee de fabricare:

procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, farâmitate în mori speciale si trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte;

- procedeul umed, în care materiile prime se amesteci cu apa, apoi în stare umeda se macina în mori speciale, dupa care, partea rezultata este trecuta la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelasi ca la procedeul uscat;

Temperaturile din cuptoare determina mai întâi farâmitarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin macinare, se obtin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantitati mari de praf, în toate verigile lantului tehnologic: uscatoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscatoare se elimina în atmosfera aproximativ 10% din cantitatea introdusa, în mori, 1-3% din can