Trasaturi generale ale atmosferei terestre

Deasupra continentelor si oceanelor se afla un invelis gros numit atmosfera, a carui existenta este necesara pentru desfasurarea vietii pe Terra. Acest in velis este intr-o permaneta interactiune cu relieful, cu suprafata solului, aoceanelor si a gheturilor, prin fluxuri permanente de energie si substanta, asigura mediul favorabil aparitiei si dezvoltarii biosferei.
Indelungata evolutie a planetei noastre, atmosfera a existat inca de la inceput, insa avea o compozitie diferita fata de cea actuala (dominau H, He, CO
, NH
). Ea s-a modificat treptat prin:
pierderea in spatiu a unor gaze usoare (H, He);
transferul, din scoarta, al gazelor si vaporilor de apa, al particulelor solide fine, prin vulcanism si prin alte emanatii;
consumarea CO
de catre plante incepand cu paleozoicul si fixarea lui in diferite roci carbonice;
eliberarea O
de catre plante prin fotosinteza;
eliberarea de gaze in urma impactului meteoritilor cu scoarta;
transferul de pulberi si gaze prin diferite activitati ale omului (indeosebi in ultimul secol).
La limita inferioara a atmosferei aerul patrunde in scoarta prin pori, fisuri, crapaturi, excavatii, pana la adancimi ce variaza de la cateva zeci de metri la cateva sute de metri.
Atmosfera nu are o limita superioara bine definita. Se poate considera ca atare cea de 40.000 km, daca se tine cont de limita pana unde se manifesta gravitatia, sau cea de 3.000 km, unde denstatea gazelor este egala cu aceea din spatiul interplanetar. Intrucat anumite fenomene (de exemplu, aurorele polare) se produc la inaltimi mari, se accepta intervalul de la 3.000 la 10.000 km ca facand trecerea spre spatiul interplanetar. Masa totala a atmosferei a fost evaluata la 5,13 x 10
tone, repartizand a milioana parte din masa Terrei; peste 99% din aceasta este concentrata in primii 36 km de la suprafata Pamantului.
Multa vreme invelisul gro