Adevarata denumire a unui CD muzical este CD-A, prescurtarea de la Compact Disc Audio. CD-urile pentru computer se numesc CD-ROM-uri, ceea ce înseamna Compact Disc-Read Only Memory (compact-disc folosit ca memorie permanenta), adica informatiile sunt introduse odata pentru totdeauna în momentul scrierii discului. Scrierea altor fisiere din computer peste informatia stocata pe aceste discuri este imposibila.
Un CD-ROM contine cam 650 Mb de date, adica echivalentul a 900 de dischete standard de 3,5 inci, iar fabricarea lor costa putin mai mult decât cea a dischetelor. Asa se explica marele succes al CD-urilor, mai ales în ceea ce priveste stocarea unor programe mari, cum ar fi programele multimedia.

Interiorul CD-ROM-ului
Elementul esential al unui CD-ROM este stratul de aluminiu pe care s-a imprimat o pista în forma de spirala ce contine alveole mai adânci sau mai putin adânci. Acestea sunt cifrele codului binar: 0 si 1. Daca am desfasura aceasta pista, ea ar avea o lungime de 6 km. Spre deosebire de pista unui disc clasic de 33 de turatii care se desfasoara catre marginea exterioara. Adica exact invers.

Corectarea erorilor
La înscrierea datelor pe CD, trebuie sa existe si posibilitati de corectie a informatiilor la transferarea pe CD. Datele nu sunt înregistrate ca sir lung de caractere, adica dintr-o data. Procedura folosita este de a fragmenta sirul în blocuri mici de informatii. Fiecare bloc include o secventa care permite computerului sa verifice corectitudinea informatiilor introduse. Daca pe suprafata CD-ului exista o mica zgârietura, atunci programul de verificare va recompune datele si le va stoca pe CD astfel încât sa poata fi citite.




CD-urile nu sunt indestructibile. Ele pot fi deteriorate de praful depus sau de zgârieturi. Daca suprafata se murdareste, laserul nu va mai putea citi informatia scrisa pe CD. Asa ca un CD trebuie sa se mânuiasca cu atentie, tinându-l de marginile laterale sau folosind orificiul din centrul sau. Nu