500 de ani de la trecerea în lumea celor drepti  

Cel mai glorios Domnitor al poporului nostru, a fost Domn al Moldovei în perioada 1457-1504. Cînd s-a urcat pe tron, Stefan a gasit tara pustiita si saracita, în special de invaziile a numeroase osti straine, dar si ravasita de haos si incertitudine, animozitati interne, crime si tradari. În 47 de ani de domnie a reusit cu tact, însa uneori si cu cruzime, sa instaureze în tara ordinea si statornicia.
A fost un foarte bun gospodar, un iscusit diplomat, talentat conducator de osti si un desavîrsit strateg, impunînd Moldova ca o forta însemnata în spatiul Europei centrale si de sud-est. Cetatile, palatele si curtile domnesti, bisericile si manastirile, cronicile, scrierile bisericesti, numeroase obiecte de arta ramase din acea epoca fac dovada ca Moldova lui Stefan cel Mare a avut si un valoros aport la tezaurul culturii europene si chiar mondiale.
Exista zeci de portrete–caracterizari ale lui Stefan cel Mare, atît în scrieri strict istorice, cît si în creatii artistice cu caracter istoric. Cronicarul Grigore Ureche (1590-1647) ne-a lasat se pare primul, în limba româna, un portret pe potriva al Domnitorului: „Fost-au acest Stefan Voda om nu mare de stat, mînios, si degraba varsa sînge nevinovat, de multe ori la ospete omoria fara judet. Dealtminterea era întreg la minte, nelenevos, si lucrul sau stia sa-l acopere; si unde nu gîndeai, el acolo îl aflai. La lucruri de razboaie mester; unde era nevoie însusi se vîria, ca vazîndu-l ai sai, sa nu îndarapteze. Si pentru aceea rar razboiu de nu biruia. Iar unde-l biruiau altii, nu perdea nadejdea; ca stiindu-se cazut jos se ridica deasupra biruitorilor.”
O caracterizare pe cît de plastica, pe atît de obiectiva, i-a facut marelui domnitor ilustrul istoric si carturar Nicolae Iorga (1871-1940): „Poporul românesc gasise în Stefan cel Mare cea mai curata si mai deplina icoana a sufletului sau: cinstit si harnic, rabdator fara sa uite si viteaz fara cruzime, strasnic la