Adolf Hitler. Nazismul
La început a fost Adolf Hitler. Adolf era un copil cinstit care nu avea o viata foarte interesantã. Tatãl sãu care era functionar la granita dintre Austria si Germania era un om foarte aspru si dominant. La vârsta de 14 ani lui Adolf i-a murit tatãl, si de atunci
au inceput sã se observe semnele de urã si viciozitate pe care avea sã le manifeste mai târziu. Când avea 19 ani, Adolf a plecat la Viena, unde, visând sa devina pictor, a vrut sã intre la o scoalã de arta dar a fost respins. În anii petrecuti în Viena, Hitler dezvoltã un puternic sentiment de urã pentru evrei si dupa spusele lui, tot acolo îsi formeazã si teoriile privind rasa supremã.
Primul razboi mondial lovea Europa precum o furtunã si Hitler decide sã se înroleze in armata germanã. A fost un luptãtor indârjit, daca nu chiar nebun. Odatã a capturat 21 de bãrbati, fãrã a se folosi de armã, dar a fost rãnit cu gaz de mustar si a stat foarte mult timp în spital pentru a se vindeca. Când a iesit din spital rãzboiul se terminase si oarecum slãbit Hitler a gasit o slujbã de curier in Munchen. Aici el s-a întâlnit cu Partidul German al Muncii si a fost impresionat de ideile acestora.
Hitler nu a înfiintat acest partid, ci doar i s-a alaturat acestuia si mai târziu l-a dominat.
În 1919, la vârsta de 30 de ani, Hitler a depus un efort intens pentru partid, si datorita lui miscarea a avut succes. El era unul dintre cei 7 membri din comitetului director al partidului. La început Hitler a împartit celorlalti membrii invitatii pentru prietenii si familiile acestora dar putinii oamenii li s-au alãturat. Însã cu timpul partidul s-a extins si au închiriat o pivnitã de bere care putea gãzdui 100 de oameni si care s fost supraaglomeratã. Unul dintre cei care le-a vorbit oamenilor din aceea camerã a fost chiar Hitler, care, spre surprinderea tuturor, s-a dovedit a fi un foarte bun si provocator orator, el a descris acest moment in cartea sa autobiograficã, Mein Kampf: " Am vorbit 30 de minute, si ceea ce, pânã atunci, eu doar simteam in sinea mea cã pot fara sã fiu constient de acest lucru, s-a dovedit a fi realizabil: Puteam sã vorbesc! Dupã 30 de minute multimea din camera aceea micã era electrizatã si entuziasmul a fost dovedit de faptul cã referirea mea la sacrificarea celor prezenti a dus la strângerea unei donatii de 300 de marci".
În 1920 Hitler devine seful propagandei de partid si sustine organzarea primei întâlniri in masã a membrilor. Desi ceilalti conducãtori ai partidului s-au opus organizãrii unei întâlniri in masã, aceasta a avut totusi loc. Se temeau ca revolutionarii Marxisti ar putea veni la întrunire si ar distruge-o, dar Hitler asta îsi dorea. El a presupus corect ca asta doar ar extinde miscarea bazându-se pe frica germanilor de o revolutie comunistã.
Pe 24 februarie 1920, Hitler a intrat in salã unde a gãsit 2000 de oameni care asteptau sã înceapa întrunirea. Printre acestia era un numãr considerabil de comunisti care doreau sã distrugã adunarea. La câteva minute dupã inceperea discursului lui Hitler, comunistii au inceput sã scandeze lozinci si astfel au stârnit tãrãboiul, dar dupã cum sperase Hitler, comunistii erau prea putini si astfel lozincile au fost acoperite de aplauzele celor adunati.
Apoi el a prezentat cele 25 de articole ale cu privire la Partidul German al Muncii, întrunirea a fost un succes.
"Dupã aproape 4 ore sala incepea sã se goleascã si multimea, umãr la umãr, se indrepta usor spre iesire, mi-am dat seama cã principiile unei miscãri care nu va fi uitatã niciodatã se transmiteau printre oameni." ( Mein Kampf )
Tot in 1920 Hitler a adus, ca simbol oficial al miscarii, swastika odatã cu un nume nou: Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania ( pe scurt Partidul Nazist ). La sfârsitul anului 1920 partidul numãra deja 3000 de oameni.
În scurt timp Hitler si-a fãcut un renume in Germania, ca fiind un om capabil sã conducã tara si sã o fereascã de o revolutie comunistã similarã cu ceea din Rusia. Astfel, în 1921, Hitler s-a dus la Berlin sã caute sprijin din partea celorlalte partide nationaliste. Ceilalti lideri ai Partidului Nazist erau insã sceptici, gelosi si nu doreau ca Hitler sã conducã partidul. Astfel, in timp ce el era la Berlin, ceilalti lideri au format o aliantã cu un alt partid nationalist din Augsburg pentru a-l detrona pe Hitler. El a demonstrat încã o datã la Berlin capabilitãtile sale manipulative politice, iar pe 11 iulie 1921 s-a intors la Munchen si a demisionat din Partidul Nazist.
Ceilalti lideri ai partidului si-au dat in curând seama de greseala facuta, demisia lui Hitler insemna pierdere avantajelor partidului si chiar distrugereu lui. Insa si Hitler si-a dat seama ca fara el partidul va pieri si a trimis o scrisoare liderilor partidului prin care spunea ca va veni inapoi doar daca va fi numit presedinte al partidului si va avea put...