AL DOILEA RAZBOI MONDIAL PANA LA PLANUL BARBAROSA.
PERSPECTIVA REALISTA
BY ZZZ
Al doilea razboi mondial a fost cea mai sangeroasa confruntare din istoria omenirii. Momentul reprezinta, practic, o culme a inclestarii pe plan global in toate domeniile: economic, social, politic, civil si bineinteles, militar.
Privind desfasurarea conflictului din punctul de vedere al realismului politic sunt multe aspecte ce atrag atentia. Pornind de la celebra afirmatie a lordului Palmerston din 1848: “Aliantele nu sunt vesnice, ce e vesnic e interesul national.”, vom descifra multe din episoadele care pareau in epoca de neinteles.
Contextul international este extrem de relevant in acest sens: o Europa care nu isi definise clar identitatea, un tratat de pace care, in loc sa clarifice lucrurile, mai mult le complicase, trasand granitele pe hartie, eludand, in multe dintre cazuri, mult invocatul principiu al nationalitatilor: Statele Unite ale Americii, pastrand clasica izolare fata de afacerile europene, Europa, la randu-i, scindata: miscarile autoritare castigau teren, mai ales dupa marea criza economica, apropierea dintre Germania nazista si Uniunea Sovietica parafata prin pactul de la 23 august 1939, cunoscut sub numele de Ribentropp-Molotov. Privind pactul, se poate spune ca ambele puteri il considerau o alianta temporara menita sa le slujeasca la un moment dat, in viitor, propriul interes national, in conditiile in care politica internationala este definita de Hobbes drept “o lupta pentru putere […] un razboi al tuturor impotriva tuturor”. Astfel, atat Germania, cat si Uniunea Sovietica au actionat dupa cum le dicta interesul lor de moment, in speranta obtinerii de avantaje de lunga durata ulterior, chiar prin ruperea legaturii.
Primele campanii ale lui Hitler in Polonia si in Vest isi gasesc un corespondent interesant in “Razboiul peloponesiac” al lui Thucydides. Un episod din cartea a V-a atrage atentia:” MELIANUL- Supusii vostri considera oare firescul in asa fel incat sa puna in aceeasi balanta pe cei care nu au nici o relatie cu voi cu aceia care – cei mai multi fiind colonistii vostri- s-au desprins de voi si au fost apoi supusi cu forta? ATENIANUL – Supusii nostri socotesc ca nici unul nu este lipsit de dreptate, dar ca fiecare supravietuiesc dupa cum poate si pe noi nu ne ataca de frica; de aceea, voi , in afara de faptul ca noi ne-am extinde conducerea asupra mai multor cetati, ati putea sa ne oferiti securitate, daca ati fi subjugati, mai ales ca, insulari cum sunteti, n-ati putea infrange pe cei care stapanesc marea, si, mai slabi fiind, pe cei mai puternici decat voi. MELIANUL – Nu socotiti voi deci ca in neutralitatea noastra consta securitatea voastra? […] Astfel cum nu va veti face voi dusmani pe cei care nu participa acum la nici o alianta daca acestia, privind la ceea ce faceti cu noi se vor astepta sa-i atacati si pe ei? Si, in aceasta imprejurare, ce altceva faceti decat sa mariti numarul dusmanilor pe care ii aveti, si ca va atrageti cu forta pe aceia care nu aveau de gand sa va fie dusmani? ATENIANUL – Noi nu socotim primejdiosi pe acei continentali care, manati fiind de dorul de libertate, vor sovai mult sa se apere impotriva noastra, ci socotim primejdiosi numai pe insularii independenti cum sunteti voi si pe aceia care sunt exasperati de constrangerile pe care le impune dominatia. Intr-adevar acestia mai ales ar putea fara sa judece sa se avante ei insisi si sa ne impinga si pe noi intr-o primejdie sigura.[…] Dar este evident ca pentru cei alaturi de care lupti forta nu consta in bunavointa celor chemati in ajutor, ci daca aceia sunt cu mult superiori in puterea de a savarsi faptele. Lucrul acesta il au in vedere lacedemonienii, si inca mai mult decat altii. Asadar, neincrezandu-se in propria lor pregatire, ei se insotesc de multi aliati chiar cand ataca pe vecini, asa ca nu este de crezut ca ei vor putea trece intr-o insula cand noi suntem stapani pe mare.”
Logica se potriveste in cazul primelor campanii din Europa ale lui Hitler. Exemplificand: in Polonia: superioritate masiva germana, de cinci ori ca numar de avioane, tactica de lupta noua, celebrul “blitzkrieg” fata de polonezi, ramasi fideli cavaleriei care impinsese pe rusi afara din Kiev, in 1921. Armata germana, nu mult superioara numeric, insa cu o strategie desavarsita: practic, Polonia era incercuita; se adauga aici nepriceperea conducatorilor polonezi care nu au vrut sa sacrifice nici o bucata de pamant, chiar daca acel culoar spre Danzig era pierdut dintru inceput: armatele lui Klüge si Kuchler nu aveau altceva de facut decat sa incercuiasca armata poloneza din culoar pentru a o scoate din lupta.
Se adauga aici clarviziunea politica a lui Hitler: anticiparea lipsei de interventie a aliatilor franco-britanici in...