Anglia in secolul al XVII-lea

Secolul al XVII-lea a fost bogat în evenimente pentru Anglia. Opozitia dintre rege si Parlament a declansat revolutia burgheza de la mijlocul secolului, care s-a terminat cu executarea regelui Carol I Stuart si proclamarea republicii.
Anglia a parcurs mai multe etape de la cea republicana la dictatura Protectoratului si Restauratia Stuartilor. Perioada a fost dominata de dispute politice si formarea primelor partide parlamentare, dar si de adoptarea unor importatnte legi care, împreuna cu Declaratia drepturilor din 1689, pun bazele monarhiei constitutionale.
Revolutia engleza
Organizarea politica a Angliei. Petitia dreptului
În 1603, la moartea Elisabetei I, tronul englez a revenit regelui Scotiei, Iacob I Stuart. Ocuparea tronului de catre Stuarti aducea modificari importante în Anglia, unde Tudorii guvernasera ca monarhi absoluti, gratie abilitatii si personalitatii lor. Stuartii urmareau instaurarea unui absolutism de drept, ceea ce contravenea realitatilor politice din Anglia, unde Parlamentul – format din Camera Comunelor si Camera Lorzilor – împartea puterea cu monarhia.
Atât Icob I, cât si fiul sau, Carol I (1625-1649), au încercat sa guverneze fara a convoca parlamentul, cu ajutorul Consiliului Privat, pe ai carui membri îi numeau sau revocau dupa bunul lor plac. Ei legiferau prin proclamatii regale si exercitau puterea juridica prin Camera Înstelata si Curtea Înaltei Comisiuni. Stuartii agreau catolicismul într-o tara anglicana, unde se dezvoltase miscarea numita puritanism care urmarea înlaturarea oricarei ramasite a catolicismului. Presbiterianismul – un curent al puritanismului – devenise confesiune dominanta în Scotia.
S-a conturat astfel o puternica opozitie parlamentara împotriva Stuartilor: înca din 1604 fusese votata Apologia Camerei Comunelor, în care se arata regelui ca el guverneaza doar împreuna cu Parlamentul, ce are însemnate privilegii, deoarece semnifica “libertatile înnascute ale poporului englez”. De fieca