Ansamblul arhitectural urbanistic


În nevoia sa de comunicare, omul a creat semne, forme, volume, pentru a-si materializa mesajul în timp si spatiu. Dintre acestea cele mai spectaculoase sunt cele ce tind sa se înscrie în armonia cosmosului, cele ale dragostei catre Creator, realizate unele cu atâta har, dar si cu eforturi supraomenesti.
Rareori însa, creatia omului ajunge sa-i depaseasca starea si sa se ridice de la nivelul teluric, la cel al cerului, al astralului, prin valoarea perena a formelor concepute, ca si prin forta mesajului pe care îl detine. Un astfel de prag spiritual l-a atins sculptorul Constantin Brâncusi, parintele sculpturii moderne si prin conceptia ansamblului monumental de la Târgu-Jiu ridicat în memoria eroilor gorjeni cazuti pentru întregirea României.
Poate nu întâmplator tema acestui ansamblu este una din cele mai vechi si persistente pe pamânt românesc, adica cea a cultului mortilor, în cazul de fata, al eroilor ce s-au jertfit pentru tara, ansamblu pe care Brâncusi l-a numit “Calea sufletelor eroilor”.
În conceptia traditionala autohtona, în cultul mortilor, adica în ruga pentru sufletul nemuritor al celor plecati dintre vii, îndeosebi al celor tineri, nenuntiti, nevinovati, care prin moartea lor violenta s-au jertfit pentru obste, pentru pamântul stramosesc, se mijloceste acea trecere purificatoare, acea putere creatoare, acea speranta pentru bucuria vietii viitoare. Aceasta conceptie cu obârsia în cea zamolxiana a dacilor, cu marturii ce îi atesta continuitatea prin cea a Mioritei, apoi în Evul Mediu, prin legende ca cea a Mesterului Manole, se mai întâlneste si azi, însa e perpetuata în toata autenticitatea ei, mai cu seama, de batrânii pastori.
De aceea, Constantin Brâncusi, ca adevarat initiat, potrivit conceptiei sale cosmogonice a creat “semnul pamântesc” (în forma abstracta-geometrica) ce corespunde celui din cer, dupa Lucian Blaga.
Dar nu numai atât, pe Constantin Brâncusi l-a condus si conceptia sa ancestrala, adica c