Introducere

Dupa înfrângerea Frantei, în iunie 1940, Anglia a înfruntat singura fortele Axei. Tarile ocupate nu mai credeau într-o victorie a Aliatilor. Era greu de înteles cum ar fi putut armata britanica, cu un efectiv redus, sa înfrunte formidabila forta a Wehrmachtului, nemaiînvinsa pâna în acel moment.

Calea diplomatica

Winston Churchill a actionat pentru redresarea tarii sale, reunind în cabinetul sau, pentru a-i da mai multa forta în fata Parlamentului, pe toti sefii opozitiei. La 19 mai, când trupele germane au ajuns la Sedan, Churchill realizeaza eventualul pericol la care era expusa Anglia, în cazul în care rezistenta franceza ar fi cedat. Astfel, primul ministru face pregatiri intense în vederea începerii bataliei Angliei: ordona construirea unei serii întregi de fortificatii pe coasta britanica si concentreaza pe insula toate avioanele disponibile ale Fortei Aeriene Regale (Royal Air Force- RAF).
Adolf Hitler spera sa încheie pacea cu Marea Britanie, pâna la 1 iunie. Însa negocierile de pace secrete cu Anglia nu au avut nici un rezultat. Astfel, la 2 iulie dictatorul german a ordonat generalilor sai sa pregateasca invazia Britaniei. Planul debarcarii a primit denumirea de „Seelöwe” (Leul de Mare). Directiva nr. 16, de invazie, a fost semnata la 16 iulie, Hitler mentionând ca „Pregatirea întregii operatii trebuie sa fie terminata catre jumatatea lunii august”.
Pe data de 19 iulie, înainte de stabilirea datei operatiunii, Hitler, în cuvântarea tinuta cu ocazia victoriei în razboiul de vest, face un apel demagogic catre guvernul britanic, pentru gasirea unei cai de restabilire a pacii. A doua zi, raspunsul guvernului britanic a fost transmis de lordul William Halifax: „Germania va obtine pacea numai daca va evacua toate teritoriile ocupate, va reinstaura toate libertatile pe care le-a distrus si va da garantii pentru viitor”.

Calea razboiului

Sefii de armata a lui Hitler – Keitel, Halder si Jodl – au luat decizia de a trimite, înainte de toate, un