Catedrala Notre-Dame din Paris, construita între 1218-1235. Fatada este
de un geometrism perfect, dar cu cele doua turnuri neterminate.
Spre deosebire de arta romanica ce a fost creata, conditionata si dezvoltata în principal în ambianta monastica, arta gotica este preeminent urbana.
Se spune de obicei ca o constructie romanica este masiva, greoaie scunda, sobra in elemente decorative, întunecoasa si simpla în structura ei; si ca, dimpotriva, o biserica gotica are o structura complicata, cu aparenta usoara si aeriana, cu un interior bine luminat si manifestând, întregul edificiu, o tendinta marcata spre verticalitate. Asemenea definitii sunt arbitrare, inadecvate, si în orice caz, nu pot fi absolutizate. Multe biserici gotice (Francis Salet) sunt scunde, simple ca structura arhitectonica, întunecoase si foarte sobru ornamentate; dimpotriva, multe biserici romanice sunt elansate, prezinta un stil complicat, sunt bine luminate si cu o decoratie, în interior si exterior, foarte bogata. Totusi, prima impresie pe care o lasa cele doua stiluri arhitectonice concorda in linii mari cu definitile de mai sus.
Data aparitiei goticului este imposibil de precizat. Conditile locale au determinat mari decalaje de timp între constructii din diferite tari si regiuni. În Franta - tara de origine a acestui stil - prima constructie gotica din regiunea pariziana dateaza din jurul anului 1130; dar în alte tari goticul apare mult mai târziu, în a doua jumatate a secolului al XII-lea, si în secolul al XIII-lea si chiar al XIV-lea în unele regiuni din Germania, unde va coexista mult timp cu romanicul. O multime de biserici romanice din Provence dateaza de la inceputul secolului al XIII-lea (fiind deci contemporane cu catedrala din Chartres). În unele claustre din Catalonia, galeriile în stil pur romanic au fost executate în secolul al XV-lea. Daca arta romanica este definita ca arta a secolelor XI si XII, iar cea gotica, arta secolelor XIII-XV, definitiile se dovedesc din nou a fi generale si sumare.
Ca aspect, noutatea pe care o prezinta imediat privirii o biserica gotica în comparatie cu cea romanica este lungimea (în Franta, depasind adeseori 100 m) si înaltimea edificiului (intre 20-50 m); precum si în interior, nava centrala care este mult mai înalta decât navele laterale. Fatada este, în general, flancata de doua turnuri foarte înalte (multe neterminate, fara acoperis, sau inegale ca forma si proportii). Între cele doua turnuri se afla o mare rozasa, iar în zona inferioara se observa trei sau cinci portaluri. Laturile edificiului sunt
Catedrala din Koln (Germania)
sprijinite de caracteristicii arc-butanti, care consolideaza contrafortii, contrabalansând astfel presiunea laterala a boltilor. Un turn-lanterna, de asemenea foarte înalt, este plasat deasupra încrucisarii transeptului cu nava centrala.
Pentru a defini stilul gotic, mult timp s-a exagerat importanta arcului frânt (a ogivei) ca element definitoriu fundamental. În realitate, daca folosirea sistematica a arcului frânt în locul celui în plin centru a intrat într-adevar în definitia arhitecturii gotice, în schimb ogiva în sine (dar nu încrucisarea de ogive care sustine bolta) era de uz curent înca din jurul anului 1100 - deci cu aproximativ o jumatate de secol înainte de începutul goticului, - si chiar intrase ca un element propriu multor scoli de arhitectura romanica (din Burgundia, Proventa, Perigord). De fapt, elementele caracteristice ale stilului gotic sunt altele trei: bolta pe ogive (iar nu pe arce semicirculare), arcul butant (sprijinind în exteriorul edificiului presiunea laterala a peretilor) si un tip de ornamentatie cu totul nou, care nu se mai supune unei traditii cu valoare de dogma, ci se inspira din observatia directa a naturii.
Turnurile gotice (mult mai elegante si mai îndraznete decât cele romanice) sunt de doua feluri: lanterne - plasate aproximativ la mijlocul axei edificiului si, prin ferestrele de la baza, sporind iluminatia interiorului - si clopotnitele. Turnurile pe plan patrat (sau mult mai rar octogonal) se termina de regula cu flesa, extremitatea ascutita, în forma de piramida sau de con, din piatra sau sarpanta acoperita cu tigla, servind ca acoperis turnului. Impresia de verticalitate si de puternica elansare a unei constructii gotice este creata în mod deosebit de înaltimea flesei.
Fatada unei biserici gotice detine un loc mult mai important din punct de vedere artistic decât cea a unui edificiu romanic, fiind partea cea mai ornanta a edificiului, dar si care pune cele mai multe si delicate probleme constructorului, atât din cauza dimensiunilor ei exceptionale, cât si din nevoia de a se racorda cu turnurile si cu portalurile care îi sunt integrate. Ferestrele gotice înfatiseaza scene pictate din Biblie si, filtrând lumina, in interior se ...